ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată și consemnată

în încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2003, inculpata C.A.V. a

recuzat întreaga instanță a Tribunalului Iași, privind soluționarea dosarului

nr. 8310/2002.

În susținerea cererii de recuzare

s-a susținut că există suspiciuni în ceea ce privește obiectivitatea

judecătorilor și că nu i se asigura dreptul la un proces echitabil și

imparțial, pentru aflarea adevărului.

Prin încheierea din 13 martie 2003,

pronunțată în dosarul nr. 493/2003, Curtea de Apel Iași a respins ca

neîntemeiată cererea formulată de inculpata C.A.V., privind recuzarea tuturor

judecătorilor de la Tribunalul Iași.

Împotriva încheierii a declarat

recurs inculpata C.A.V., solicitând casarea încheierii pronunțată,

considerând-o nelegală și netemeinică.

Potrivit art. 52 alin. ultim C. pen.,

încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care

s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac.

Aceasta înseamnă că încheierea prin

care s-a respins recuzarea este supusă căilor de atac, dar numai potrivit art.

385

1

C. proc. pen., conform căruia încheierile pot fi atacate cu

recurs, odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când

potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.

Întrucât în nici o dispoziție a

legii nu se prevede că încheierea de respingere a recuzării se poate ataca

separat, se conchide că recursul de față este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpata C.A.V., împotriva încheierii din 13 martie 2003, pronunțată în dosarul

nr. 493/2003, al Curții de Apel Iași, ca inadmisibil.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 mai 2003.