ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2400/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată și consemnată în încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2003, inculpata C.A.V. a recuzat întreaga instanță a Tribunalului Iași, privind soluționarea dosarului nr. 8310/2002. În susținerea cererii de recuzare s-a susținut că există suspiciuni în ceea ce privește obiectivitatea judecătorilor și că nu i se asigura dreptul la un proces echitabil și imparțial, pentru aflarea adevărului. Prin încheierea din 13 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 493/2003, Curtea de Apel Iași a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpata C.A.V., privind recuzarea tuturor judecătorilor de la Tribunalul Iași.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpata C.A.V., solicitând casarea încheierii pronunțată, considerând-o nelegală și netemeinică. Potrivit art. 52 alin. ultim C. pen., încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse nici unei căi de atac. Aceasta înseamnă că încheierea prin care s-a respins recuzarea este supusă căilor de atac, dar numai potrivit art. 385 1 C. proc. pen., conform căruia încheierile pot fi atacate cu recurs, odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs. Întrucât în nici o dispoziție a legii nu se prevede că încheierea de respingere a recuzării se poate ataca separat, se conchide că recursul de față este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpata C.A.V., împotriva încheierii din 13 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 493/2003, al Curții de Apel Iași, ca inadmisibil. Obligă pe recurentă să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.