ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 889/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată la data de 8 noiembrie 2002, în dosarul nr. 1723/2002, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus, printre altele, în temeiul art. 148 lit. c) C. proc. pen., arestarea inculpatului C.A., trimis în judecată, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., art. 291 C. pen., art. 289 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen., art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., toate în concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen. În consecință, instanța a dispus emiterea unui mandat de arestare preventivă.

Din dispozitivul încheierii menționate și a mandatului de arestare preventivă nr. 1723/2002, rezultă că inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. c) C. proc. pen., întrucât există date că se sustrage de la judecată. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs. S-a susținut că, deși în încheierea de ședință s-a reținut corect că apărătorul a învederat instanței împrejurarea că inculpatul C.A. nu este transportabil, împotriva acestuia s-a dispus totuși măsura preventivă a arestării pentru lipsa nejustificată în fața acesteia. De asemenea, încheierea este lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pentru lipsa apărătorului. În acest sens, susține că măsura a fost dispusă ulterior reluării judecății după suspendare, în lipsa apărătorului, situație ce se probează cu lipsa concluziilor apărătorului privitor la măsura arestării, pusă în discuție de către instanță.

S-a mai arătat că încheierea, sub aspectul măsurii preventive dispuse, este nelegală în raport de împrejurarea că nu există date, din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la judecată, dimpotrivă, la dosar există acte medicale, depuse încă din luna aprilie 2002, din care rezultă că acesta, în vârstă de 78 ani a suferit două atacuri cerebrale, comoție, fiind paralizat pe partea stângă și în consecință netransportabil. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din încheierea atacată cu recurs nu rezultă lipsa apărătorului inculpatului C.A., așa încât critica privind incidența nulității prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., apare ca neîntemeiată.

Din aceeași încheiere rezultă însă că avocatul D.M. a învederat instanței de judecată că inculpatul C.A. nu este transportabil, justificând astfel lipsa acestuia. Potrivit art. 148 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 din același cod, în cazul în care inculpatul a fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la judecată, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum și dacă în cursul judecății sunt date că inculpatul urmărește să se sustragă de la executarea pedepsei. Potrivit art. 147 C. proc. pen., instanța de judecată poate dispune măsura arestării preventive în cazurile și condițiile prevăzute în art. 146 din același cod.

Prin art. 136 alin. (3) C. proc. pen., cu privire la măsurile preventive, organul competent ar dispune luarea acesteia, va ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se dispune măsura. La dosar s-a depus, în copie un certificat de expertiză medicală a persoanelor cu handicap care necesită protecție specială, din care rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul de hemiplezie stângă prin accident vascular cerebral, două bilete de ieșire din spital datate 04 mai 2001 și noiembrie 2002, precum și două certificate medicale din 16 mai și 22 mai 2001, toate actele medicale conținând același diagnostic și împrejurarea că este nedeplasabil, pacientul fiind imobilizat la pat și necesitând îngrijitor permanent.

În raport de aceste acte, anterioare datei de 8 noiembrie 2002, se apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 lit. c) C. proc. pen., motive pentru care, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul C.A. și va casa încheierea atacată numai cu privire la arestarea preventivă a inculpatului, măsură ce va fi înlăturată, dispunându-se și anularea mandatului de arestare emis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva încheierii din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1723/2002. Casează încheierea atacată, în parte, numai cu privire la arestarea inculpatului, măsură pe care o revocă. Anulează mandatul de executare nr. 1723 din 11 noiembrie 2002 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2003.