ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 889/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data

de 8 noiembrie 2002, în dosarul nr. 1723/2002, Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, a dispus, printre altele, în temeiul art. 148 lit. c) C. proc. pen.,

arestarea inculpatului C.A., trimis în judecată, pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art.

215 alin. (2) și (5) C. pen., art. 291 C. pen., art. 289 cu aplicarea art. 31 alin.

(2) C. pen., art. 20, raportat la art. 215 alin. (2) și (5) C. pen., toate în

concurs real, conform art. 33 lit. a) C. pen. În consecință, instanța a dispus

emiterea unui mandat de arestare preventivă.

Din dispozitivul încheierii

menționate și a mandatului de arestare preventivă nr. 1723/2002, rezultă că

inculpatul se află în situația prevăzută de art. 148 lit. c) C. proc. pen.,

întrucât există date că se sustrage de la judecată.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul a declarat recurs.

S-a susținut că, deși în încheierea

de ședință s-a reținut corect că apărătorul a învederat instanței împrejurarea

că inculpatul C.A. nu este transportabil, împotriva acestuia s-a dispus totuși

măsura preventivă a arestării pentru lipsa nejustificată în fața acesteia.

De asemenea, încheierea este lovită

de nulitate absolută, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen., pentru lipsa

apărătorului. În acest sens, susține că măsura a fost dispusă ulterior reluării

judecății după suspendare, în lipsa apărătorului, situație ce se probează cu

lipsa concluziilor apărătorului privitor la măsura arestării, pusă în discuție

de către instanță.

S-a mai arătat că încheierea, sub

aspectul măsurii preventive dispuse, este nelegală în raport de împrejurarea că

nu există date, din care să rezulte că inculpatul s-ar sustrage de la judecată,

dimpotrivă, la dosar există acte medicale, depuse încă din luna aprilie 2002,

din care rezultă că acesta, în vârstă de 78 ani a suferit două atacuri

cerebrale, comoție, fiind paralizat pe partea stângă și în consecință

netransportabil.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din încheierea atacată cu recurs nu

rezultă lipsa apărătorului inculpatului C.A., așa încât critica privind

incidența nulității prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., apare ca

neîntemeiată.

Din aceeași încheiere rezultă însă

că avocatul D.M. a învederat instanței de judecată că inculpatul C.A. nu este

transportabil, justificând astfel lipsa acestuia.

Potrivit art. 148 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite

condițiile prevăzute în art. 143 din același cod, în cazul în care inculpatul a

fugit ori s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărire sau de la

judecată, ori a făcut pregătiri pentru asemenea acte, precum și dacă în cursul

judecății sunt date că inculpatul urmărește să se sustragă de la executarea

pedepsei.

Potrivit art. 147 C. proc. pen.,

instanța de judecată poate dispune măsura arestării preventive în cazurile și

condițiile prevăzute în art. 146 din același cod.

Prin art. 136 alin. (3) C. proc. pen.,

cu privire la măsurile preventive, organul competent ar dispune luarea

acesteia, va ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al

infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind

persoana față de care se dispune măsura.

La dosar s-a depus, în copie un

certificat de expertiză medicală a persoanelor cu handicap care necesită

protecție specială, din care rezultă că inculpatul prezintă diagnosticul de

hemiplezie stângă prin accident vascular cerebral, două bilete de ieșire din

spital datate 04 mai 2001 și noiembrie 2002, precum și două certificate

medicale din 16 mai și 22 mai 2001, toate actele medicale conținând același

diagnostic și împrejurarea că este nedeplasabil, pacientul fiind imobilizat la

pat și necesitând îngrijitor permanent.

În raport de aceste acte, anterioare

datei de 8 noiembrie 2002, se apreciază că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 148 lit. c) C. proc. pen., motive pentru care, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul C.A.

și va casa încheierea atacată numai cu privire la arestarea preventivă a

inculpatului, măsură ce va fi înlăturată, dispunându-se și anularea mandatului

de arestare emis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva

încheierii din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, pronunțată în dosarul nr. 1723/2002.

Casează încheierea atacată, în

parte, numai cu privire la arestarea inculpatului, măsură pe care o revocă.

Anulează mandatul de executare nr. 1723

din 11 noiembrie 2002 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2003.