ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3441/2003

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 597 din 29

ianuarie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea

reclamantei R.A. A.P.P.S., sucursala pentru administrarea imobilelor de

protocol și a sediilor autorităților publice, în contradictoriu cu pârâta S.C.

E. C.A.R. S.R.L. și a dispus rezilierea contractelor de locațiune nr. 2018;

2019 și nr. 20020/ 2000, precum și evacuarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe au

promovat apel ambele părți, recurenta sub aspectul nepronunțării instanței

asupra cheltuielilor de judecată.

Pârâta a criticat hotărârea

pronunțată apreciind că s-a făcut o interpretare eronată a clauzelor

contractelor încheiate.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia civilă nr. 822 din 11 mai 2001, a anulat, ca

insuficient timbrat, apelul pârâtei și a admis apelul formulat de reclamanți, a

schimbat, în parte, sentința criticată obligând pârâta la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 16.000.650 lei.

În motivarea soluției de anulare a

apelului s-a reținut că, prin încheierea din 30 martie 2001, s-a pus în vedere

completarea taxei de timbru, iar pentru termenul de la 11 mai 2001 nu s-a

conformat dispoziției instanței.

Cu petiția înregistrată la data de

30 iulie 2001, pârâta a declarat recurs, criticile vizând faptul că, pentru

termenul din 11 mai 2001, când s-a pus în vedere achitarea diferenței de

timbru, a fost citată la fostul sediu, situație care atrage nulitatea actului

de procedură.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 și art. 11 din Legea

nr. 146/1997, cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse

taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât

de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat

sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă,

primul termen de judecată.

Constatând că apelul nu a fost

timbrat anticipat, că apelanta-recurentă nu s-a conformat obligației de

timbrare, potrivit mențiunii de pe citație, pentru termenul de judecată de la

11 aprilie 2001, justificat instanța de apel a procedat la aplicarea sancțiunii

anulării.

Cu privire la legalitatea citării,

criticile recurentei urmează a fi înlăturate având în vedere că citarea s-a

făcut la sediul social indicat în cererea și motivele de apel, iar potrivit

art. 98 C. proc. civ. „schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul

judecății trebuie, sub pedeapsa neluării în seamă, să fie adusă la cunoștința

instanței”.

Instanța nu poate reține că, în

speță, sunt îndeplinite cerințele art. 271 și 272 C. proc. civ., întrucât

tranzacția depusă în ședință publică nu cuprinde elementele unui contract

judiciar.

Astfel, nu este indicată suma în

litigiu, nici numărul contractelor la care se referă și nici data la care a

fost încheiat, situație în care nu se poate da o hotărâre care să consfințească

învoiala părților.

Față de cele arătate în considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. E.C. S.R.L. împotriva deciziei nr. 822 din 11 mai 2001 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 iulie 2003.