ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 370/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta

S.C.” V. R & L” SRL Moreni împotriva deciziei nr.784 din 4 mai 2001 a

Curții de Apel București-Secția a V-a comercială.

La apelul nominal s-a prezentat recurenta pârâtă

S.C. „V.R & L” SRL Moreni prin administrator P.I., lipsind intimata

reclamantă S.C. „B.F.” SA București.

Se referă de către magistratul asistent că

procedura este legal îndeplinită și recursul este timbrat.

Curtea, constatând că nu mai sunt cereri

prealabile și cauza este în stare de judecată, dă cuvântul recurentei pârâte

asupra recursului.

Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea

recursului așa cum a fost formulat.

C U R T

E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul București-Secția comercială, prin

sentința nr.677/31 ianuarie 2001 a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. „B.F.”

SA, în contradictoriu cu pârâta S.C.” V.R & L” SRL Moreni, în sensul că a

obligat pârâta să plătească reclamantei 942.896.943 lei ,reprezentând

contravaloare chirie și cote pentru suprafața comună, reclamă și publicitate, penalități

și 27.682.752 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată a respins capătul de cerere privind

constatarea începând cu 4 august 2000 a rezilierii contractului de locație,

încheiat la data de 13 martie 2000, având ca obiect închirierea spațiilor

comerciale S 11 și S 12, situate în Complexul comercial B.M, et.2.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut

următoarele:

În contract nu s-a prevăzut un pact comisoriu

potrivit căruia reclamanta să fie îndreptățită să solicite constatarea

rezilierii contractului.

Reclamanta ar fi putut solicita ca instanța să

dispună rezilierea contractului de locațiune, în urma verificării îndeplinirii

condițiilor contractuale pentru reziliere.

Pârâta nu a făcut dovada achitării chiriei,

penalităților și a cotei pentru reclamă și publicitate.

Curtea de Apel București-Secția a V-a comercială,

prin decizia nr.784/4 mai 2001 a anulat ca netimbrat apelul pârâtei declarat

împotriva sentinței tribunalului, reținând că deși a fost citată cu mențiunea

de a timbra apelul cu suma de 13.306.201 lei taxă timbru și 50.000 lei timbru

judiciar, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat

recurs pârâta pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că a

timbrat apelul și cu adresa din 4 mai 2001 a depus chitanțele CEC

nr.161002-002506 și nr.161002-0002507 din 4 mai 2001 și a solicitat termen

pentru lipsă de apărare.

În mod greșit instanța de apel a respins cererea

pentru lipsă de apărare și a constatat că nu a timbrat apelul.

Recursul este nefondat.

În practicaua deciziei nr.784/2001 a Curții de

Apel București ,s-a reținut că apelanta pârâtă s-a prezentat prin director și a

solicitat termen pentru lipsă de apărare, iar instanța a pus în discuție

excepția netimbrării apelului și a lăsat judecarea cauzei la sfârșitul ședinței

pentru a da posibilitate apelantei să depună dovada achitării taxei judiciare

de timbru. La sfârșitul ședintei s-a reluat cauza și apelanta neprezentându-se

cu dovada achitării taxei judiciare de timbru, instanța a rămas în pronunțare

pe aspectul netimbrării apelului.

În conformitate cu dispozițiile art.9 alin.1 din

O.G. nr.32/1995, cum a fost modificată și completată prin Legea nr.123/1997 și

art.6 din Normele metodologice nr.2083/1997 a Ministerului Justiției pentru

aplicarea ordonanței, modificate și completate, cererile pentru care se

datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt

timbrate corespunzător.

De asemenea, potrivit art.20 din Legea

nr.146/1997, precum și art.35 și art.36 din Normele metodologice pentru

aplicarea legii, aprobate prin Ordinul nr.760/C/1999, emise de ministrul de

stat, ministrul justiției, cum au fost modificate și completate, taxele

judiciare de timbru se plătesc anticipat și numai în mod excepțional se pot

reține cereri sau acțiuni, cu obligația de a achita taxa de timbru ce a fost

adusă la cunoștința părții până la primul termen de judecată, iar în caz de

neîndeplinire a obligației de plată până la termenul stabilit, sancțiunea este

anularea cererii sau acțiunii respective.

Sub acest aspect apelanta pârâtă a fost citată,

pentru primul termen de judecată din 4 mai 2001, la adresa indicată în apel, cu

mențiunea de a depune taxa de timbru în sumă de 13.306.201 lei și timbru

judiciar în valoare de 50.000 lei (fila 6) și i s-a pus în vedere și în ședința

de judecată să prezinte până la sfârșitul ședinței dovada achitării taxei

judiciare de timbru.

Prin urmare, problema timbrării apelului fiind

prealabilă oricărei cereri și analizei motivelor de apel în mod corect instanța

de apel nu a acordat apelantei pârâte termen pentru lipsă  de apărare. De

altfel, potrivit prevederilor art.156 Cod procedură civilă instanța nu este

obligată să acorde termen pentru lipsă de apărare, ci este lăsat la aprecierea

instanței și va putea acorda acel termen, temeinic motivat.

Faptul că apelanta pârâtă a depus taxa de timbru

și timbrul judiciar la data judecării apelului, respectiv 4 mai 2001, însă după

pronunțarea deciziei, nu este de natură să conducă la admiterea recursului,

deoarece obligația de plată trebuia îndeplinită până la primul termen de

judecată sau așa cum a stabilit instanța de apel până la sfârșitul ședinței de

judecată.

În concluzie, în mod corect, instanța de apel a

anulat apelul în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 alin.2

din O.G. nr.32/1995.

Față de cele arătate, curtea constatând că nu

sunt îndeplinite condițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.C.” V R & L”

SRL Moreni împotriva deciziei nr.784/4 mai 2001 a Curții de Apel

București-Secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie

2003.