ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3577/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 236 din 28 octombrie 2002, Tribunalul Giurgiu, a condamnat pe inculpatul B.V. la 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) din același cod. S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 29 mai 2002 la pronunțare. Inculpatul a fost obligat să plătească 40 milioane lei despăgubiri civile părții civile G.I. și 17.007.052 lei către Spitalul Universitar București. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, a reținut pe baza probelor administrate următoarea situație de fapt: În după amiaza zilei de 19 mai 2002, partea vătămată G.I.

a plecat cu căruța în câmp pentru a vedea în ce stare se află lucerna cosită cu două zile mai înainte și ca să se asigure că lucerna nu este furată de alte persoane. În aceeași zi, inculpatul B.V., însoțit de minorul în vârstă de 12 ani C.N.P. a ieșit cu căruța în câmp pentru ca să adune iarbă pentru animale. În timp ce inculpatul se deplasa cu carul pe lângă sala cu lucernă cosită, partea vătămată considerând că inculpatul intenționa să fure lucernă, s-a apropiat cu căruța, moment în care inculpatul a strunit calul, dar după câțiva metri a fost nevoit să se oprească, deoarece crucea de la căruță s-a rupt. În timp ce inculpatul era aplecat sub căruță partea vătămată s-a apropiat și cu o țepușă de 1,5 m groasă de 5 cm care era folosită ca înălțător la căruță, l-a lovit pe inculpat.

Inculpatul a reacționat și cu o furcă pe care o avea în căruță i-a aplicat o lovitură în cap, astfel că partea vătămată a căzut în căruță. Inculpatul a plecat înspre casă și în același timp calul înhămat la căruța părții vătămate și-a continuat drumul până în fața casei părții vătămate, unde soția și rudele acestuia l-au găsit rănit și l-au transportat la spital. Partea vătămată a fost spitalizată în perioada 20 mai – 10 iunie 2002, cu diagnosticul „contuzie cerebrală, plăgi contuze, scalp”, leziuni care potrivit Raportului medico legal nr. 253/E/II din 24 mai 2002 au necesitat pentru vindecare 100 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie. La rândul său inculpatul a fost examinat de către medicul legist, care prin Raportul medico legal nr. 234 din 21 mai 2002, a constatat că pe umăr, torace și fața dorsală a brațului drept prezenta echimoze care au necesitat 2 – 3 zile de îngrijiri medicale.

Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 156/ A din 13 martie 2003, pronunțată de secția a II-a penală a Curții de Apel București. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul deținut în Penitenciarul București, a declarat recurs, socotind că pedeapsa este exagerată ținând seama că a reacționat și lovit ca urmare faptului că a fost lovit fără motiv de partea vătămată. Recursul este fondat. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel, au reținut situația de fapt corectă, confirmată de probele administrate, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.

Este fără îndoială că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în mod corect în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării. Cu toate acestea, deși ca urmare a reținerii scuzei provocării, instanțele trebuiau să aplice o pedeapsă sub minimul special de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pedeapsă nelegală. Așa fiind, față de motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., urmează ca decizia și sentința să fie casate cu privire la pedeapsa aplicată și rejudecând sub acest aspect, pedeapsa să fie redusă ținând seama de dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare.

Se va deduce din pedeapsă arestul preventiv de la 29 mai 2002 până la data prezentei decizii. Onorariul cuvenit pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 156 din 13 martie 2003 a Curții de Apel București, secția II penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 236 din 28 octombrie 2002 a Tribunalului Giurgiu numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (2) C. pen., pe care o reduce de la 6 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 mai 2002 până la 9 septembrie 2003. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2003.