ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2023/2003

Asupra recursului de față;

Deliberând, constată că, prin

sentința penală nr. 165 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Teleorman a condamnat

pe inculpatul G.I. la 16 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat

și deosebit de grav prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) și art. 176 lit.

a) C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Totodată, a aplicat inculpatului,

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit.

a), b) și d) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale,

iar în baza art. 67 din același cod a dispus degradarea militară a

inculpatului.

Conform art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., a scăzut

din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive de la 25 iunie 2002,

la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea uneltei cu care s-a făcut omorul.

Instanța l-a obligat pe inculpat să

plătească părții civile M.G., suma de 50.000.000 lei pentru daune civile și

suma de 30.000.000 lei daune morale.

În fine, l-a mai obligat pe inculpat

la plata sumei de 6.000.000 lei, cheltuieli judiciare, către stat.

S-a reținut că atât inculpatul, cât

și victima M.I. dețineau terenuri în cadrul unei asociații agricole familiale.

În ziua de 25 iunie 2002, aceștia și

martorii B.M. și N.T. s-au deplasat cu căruța victimei, la terenul asociației

pentru a delimita cu pari porțiunile fiecăruia din sola de grâu, în vederea

recoltării.

Cu această ocazie, între inculpat și

partea vătămată s-au ivit neînțelegeri, deoarece victima era nemulțumită de

modul în care acționa inculpatul și i-a cerut să-i dea lui unealta cu care se

săpau gropile pentru implantarea parilor și, totodată, l-a injuriat pe

inculpat, apoi amândoi s-au îmbrâncit, pentru unealtă.

În timpul altercației, victima s-a

dezechilibrat și a căzut, lovindu-se la umărul drept și, în timp ce încerca să

se ridice, a spus că va merge la ghioci (căruță) ca să ia toporul.

În aceste condiții, profitând de

faptul că victima se afla căzută la sol, inculpatul a aplicat acesteia cu

fierul de săpat gropi, numeroase lovituri cu mare intensitate în diferite zone

ale corpului, încât aceasta a decedat pe loc conflictului.

Apoi inculpatul, realizând

consecințele faptei sale, s-a dus la postul de poliție, sesizând cele ce

avuseseră loc.

Potrivit concluziilor raportului

medico – legal de necropsie, moartea victimei M.I. a fost violentă, ea

datorându-se hemoragiei interne, consecutivă unui traumatism toraco abdominal

cu numeroase leziuni interne.

Apelul declarat împotriva sentinței,

de către inculpat, care a solicitat să se rețină circumstanța atenuantă a

provocării și să se coboare pedeapsa sub minimul special și, ca urmare, să se

diminueze și despăgubirile acordate, a fost respins, ca nefondat, prin decizia

penală nr. 793/ A din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

Împotriva acestei decizii, inculpatul

a declarat recurs, apărătorul său criticând ambele hotărâri pronunțate în cauză

pentru greșita încadrare juridică a faptei, iar art. 175 lit. i) și art. 176

lit. a) C. pen., precum și pentru greșita individualizare a pedepsei.

Inculpatul, personal, a criticat

hotărârile pentru greșita nereținere a circumstanței atenuante a provocării

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Criticile formulate sunt nefondate.

Din examinarea dosarului cauzei, se

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, în concordanță cu probele administrate.

Potrivit prevederilor art. 73 lit.

b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă, săvârșirea infracțiunii sub

stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din

partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a

demnității persoanei, sau printr-o altă acțiune „licită” gravă.

Acțiunea, ilicită a persoanei

vătămate trebuie să fie de o anumită gravitate care să fie de natură să producă

în psihicul inculpatului o tulburare sau emoție, atât de puternică, încât să

explice săvârșirea infracțiunii.

Ori, în speță, față de împrejurările

concrete în care s-a comis fapta, corect reținute de instanțele de judecată,

replica inculpatului, vădit disproporționată față de actele persoanei vătămate,

nu se explică prin gradul de intensitate al tulburării sau emoției.

În această situație, corect nu s-a

făcut aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Încadrarea juridică a faptei este,

de asemenea corectă.

În raport de locul unde s-a comis

omorul, respectiv la intersecția drumului public cu cel agricol (procesul

verbal de cercetare la fața locului, corect s-a făcut aplicarea art. 175 lit.

i) C. pen.

De asemenea, față de constatările

Raportului medico – legal de necropsie, în sensul că victima a prezentat

numeroase leziuni grave, pe cap, torace și abdominal, escoriații, echimoze,

plăgi, infiltrat sanguin epicranian, fracturi costale multiple, hemopericard,

contuzie cardiacă, rupturi pulmonare, hemotorax, dilacerare hepatică,

hemoperitoneu, desigur a suferit intens, chinuitor.

Așa fiind, fapta inumană reflectă

ferocitate deosebită din partea inculpatului, astfel corect s-a reținut că

omorul s-a comis prin cruzimi, în condițiile art. 176 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, orientarea acesteia, spre minimul special, reflectă faptul că prima

instanță a ținut seama de datele care caracterizează persoana inculpatului și

de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dar și de gravitatea faptei

săvârșite.

Totodată se constată că nu sunt

temeiuri care să impună sau să justifice, modificarea pedepsei.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a deduce

din pedeapsă, timpul arestării preventive, de la 25 iunie 2002, la data

prezentei decizii.

Totodată, urmează a-l obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 793/ A din 4

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 25 iunie 2002, la 18 aprilie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 aprilie 2003.