ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2023/2003

Asupra recursului de față; Deliberând, constată că, prin sentința penală nr. 165 din 15 octombrie 2002, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul G.I. la 16 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Totodată, a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a), b) și d) C. pen., pe timp de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar în baza art. 67 din același cod a dispus degradarea militară a inculpatului. Conform art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive de la 25 iunie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea uneltei cu care s-a făcut omorul. Instanța l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile M.G., suma de 50.000.000 lei pentru daune civile și suma de 30.000.000 lei daune morale. În fine, l-a mai obligat pe inculpat la plata sumei de 6.000.000 lei, cheltuieli judiciare, către stat. S-a reținut că atât inculpatul, cât și victima M.I. dețineau terenuri în cadrul unei asociații agricole familiale. În ziua de 25 iunie 2002, aceștia și martorii B.M. și N.T. s-au deplasat cu căruța victimei, la terenul asociației pentru a delimita cu pari porțiunile fiecăruia din sola de grâu, în vederea recoltării. Cu această ocazie, între inculpat și partea vătămată s-au ivit neînțelegeri, deoarece victima era nemulțumită de modul în care acționa inculpatul și i-a cerut să-i dea lui unealta cu care se săpau gropile pentru implantarea parilor și, totodată, l-a injuriat pe inculpat, apoi amândoi s-au îmbrâncit, pentru unealtă.

În timpul altercației, victima s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se la umărul drept și, în timp ce încerca să se ridice, a spus că va merge la ghioci (căruță) ca să ia toporul. În aceste condiții, profitând de faptul că victima se afla căzută la sol, inculpatul a aplicat acesteia cu fierul de săpat gropi, numeroase lovituri cu mare intensitate în diferite zone ale corpului, încât aceasta a decedat pe loc conflictului. Apoi inculpatul, realizând consecințele faptei sale, s-a dus la postul de poliție, sesizând cele ce avuseseră loc. Potrivit concluziilor raportului medico – legal de necropsie, moartea victimei M.I. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei interne, consecutivă unui traumatism toraco abdominal cu numeroase leziuni interne.

Apelul declarat împotriva sentinței, de către inculpat, care a solicitat să se rețină circumstanța atenuantă a provocării și să se coboare pedeapsa sub minimul special și, ca urmare, să se diminueze și despăgubirile acordate, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 793/ A din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, apărătorul său criticând ambele hotărâri pronunțate în cauză pentru greșita încadrare juridică a faptei, iar art. 175 lit. i) și art. 176 lit. a) C. pen., precum și pentru greșita individualizare a pedepsei. Inculpatul, personal, a criticat hotărârile pentru greșita nereținere a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Criticile formulate sunt nefondate. Din examinarea dosarului cauzei, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate. Potrivit prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei, sau printr-o altă acțiune „licită” gravă. Acțiunea, ilicită a persoanei vătămate trebuie să fie de o anumită gravitate care să fie de natură să producă în psihicul inculpatului o tulburare sau emoție, atât de puternică, încât să explice săvârșirea infracțiunii.

Ori, în speță, față de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, corect reținute de instanțele de judecată, replica inculpatului, vădit disproporționată față de actele persoanei vătămate, nu se explică prin gradul de intensitate al tulburării sau emoției. În această situație, corect nu s-a făcut aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Încadrarea juridică a faptei este, de asemenea corectă. În raport de locul unde s-a comis omorul, respectiv la intersecția drumului public cu cel agricol (procesul verbal de cercetare la fața locului, corect s-a făcut aplicarea art. 175 lit. i) C. pen. De asemenea, față de constatările Raportului medico – legal de necropsie, în sensul că victima a prezentat numeroase leziuni grave, pe cap, torace și abdominal, escoriații, echimoze, plăgi, infiltrat sanguin epicranian, fracturi costale multiple, hemopericard, contuzie cardiacă, rupturi pulmonare, hemotorax, dilacerare hepatică, hemoperitoneu, desigur a suferit intens, chinuitor.

Așa fiind, fapta inumană reflectă ferocitate deosebită din partea inculpatului, astfel corect s-a reținut că omorul s-a comis prin cruzimi, în condițiile art. 176 lit. a) C. pen. În ceea ce privește pedeapsa aplicată, orientarea acesteia, spre minimul special, reflectă faptul că prima instanță a ținut seama de datele care caracterizează persoana inculpatului și de împrejurările concrete în care s-a comis fapta, dar și de gravitatea faptei săvârșite. Totodată se constată că nu sunt temeiuri care să impună sau să justifice, modificarea pedepsei. Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive, de la 25 iunie 2002, la data prezentei decizii. Totodată, urmează a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 793/ A din 4 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 25 iunie 2002, la 18 aprilie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2003.