ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3869/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din

8 februarie 2005 a Tribunalului Teleorman, secția penală, în baza art. 174 și

art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.F., la 16 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., pentru

infracțiunea de omor calificat.

I-au fost interzise

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

A confiscat de la inculpat

bastonul din țeavă metalică folosit la comiterea infracțiunii.

A dedus din pedeapsa

aplicată, durata prevenției, începând cu 6 august 2004 la 8 februarie 2005.

A menținut măsura arestării

inculpatului.

A admis în parte, acțiunea

civilă formulată de partea civilă N.F.G. și l-a obligat pe inculpat să-i

plătească acestuia sumele de 60.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei

daune morale.

A obligat pe inculpat la

6.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă.

Inculpatul a fost obligat și

la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care se includ și 400.000

lei ce vor fi avansați pentru apărarea din oficiu, din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că inculpatul P.F. și victima D.M., locuiau în

comuna Scrioaștea, județul Teleorman, fiind de circa 20 ani în relații de

dușmănie, pentru revendicarea unei suprafețe de teren din satul Brebina,

județul Teleorman. Părțile se certau des, în repetate rânduri își adresau

insulte și amenințări, inculpatul dovedind cu prilejul certurilor o atitudine

agresivă.

În seara zilei de 5 august

2004, părțile s-au certat din nou, victima D.M.L. anunțând organele de poliție

din localitate.

La domiciliul victimei D.M.,

unde avusese loc scandalul, s-au deplasat doi lucrători ai postului de poliție

din comună, aplanând conflictul și punându-le în vedere ca, a doua zi de

dimineață să se prezinte la sediul primăriei din comună, pentru clarificarea

situației respectivului teren. Ca urmare a intervenției polițiștilor,

inculpatul a plecat la locuința sa. A doua zi de dimineață, în 6 august 2004,

s-au prezentat la sediul postului de poliție, atât inculpatul cât și victima.

În momentul în care s-au

întâlnit, între cei doi s-a produs o nouă ceartă, împrejurare în care

inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în cap cu o intensitate sporită, folosind

un baston metalic, pe care îl avea asupra sa.

Ca urmare a loviturii,

victima a căzut, fiind apoi transportată la Spitalul Caritas din Roșiorii de

Vede, unde a decedat.

Inculpatul nu a părăsit

locul faptei, fiind găsit acolo de organele de poliție, având asupra sa

bastonul cu care lovise victima.

Din referatul de constatare

medico-legală nr. 276A/11853/2004, întocmit de S.M.L. Alexandria a rezultat că

moartea victimei D.M.L. s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecință a

unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractură de boltă de craniu. S-a

conchis în sensul că, modificările traumatice prezentate s-au putut produce

prin lovire repetată cu un corp dur, că au caracter vital și sunt în legătură

directă de cauzalitate cu decesul.

S-a mai arătat că, în seara

zilei de 5 august 2004, a aflat că victima D.M.L. îi îngrădise un teren ce-i

aparținea și că mergând în satul Brebina, comuna Scrioaștea, pentru a clarifica

situația terenului, s-a certat cu aceasta, respectiva înjurându-l și

amenințându-l.

Amenințările și injuriile nu

au încetat nici a doua zi la consiliul local, unde întâlnindu-se cu victima, în

jurul orelor 8,30 – 9,30, ceea ce a făcut să nu se mai poată stăpâni și să o

lovească odată cu bastonul de fier, cu care se ajuta să meargă, în zona

capului, în urma loviturii primite victima căzând, după care nu s-a mai

ridicat, fiind transportată la spital unde a decedat.

Mai târziu, în timpul

cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că, în seara zilei de 5 august

2004, victima Dincă Maria a venit peste el în curtea locuinței sale însoțită de

cei doi fii ai săi, N.G. și R.M. și una dintre soțiile acestora, având asupra

lor o furcă și un cuțit, între familia inculpatului și cea a victimei existând

un conflict mai vechi, care s-a terminat pentru moment, după ce a sosit șeful

de post la fața locului.

În dimineața următoare, pe 6

august 2004, inculpatul și D.M., fiind invitați la poliție și la primărie,

pentru lămurirea situației privind terenul, s-a întâlnit cu victima care a

început să-l drăcuie, făcând referire și la părinții săi decedați, motiv pentru

care inculpatul s-a enervat foarte tare și i-a aplicat o lovitură în cap cu

bastonul de metal.

Astfel, instanța a constatat

că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei stări de iritare, determinată de

faptul că victima l-a drăcuit pe el și pe părinții săi decedați și de faptul

că, în urmă cu o zi, aceasta împreună cu familia sa intrase în curtea locuinței

inculpatului cu arme.

Instanța a apreciat că din

probele administrate nu rezultă situația de fapt relatată de inculpat

instanței, și implicit, circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării

conform art. 73 lit. b) C. pen.

A constatat în primul rând

că inculpatul a făcut declarații diferite în cursul urmăririi penale și în

cursul cercetării judecătorești, cu privire la conflictul din 5 august 2004,

anterior zilei când a fost comisă fapta.

Astfel, cu ocazia audierii

la instanță, a arătat că victima și familia ei au intrat, în seara zilei de 5

august 2004, în curtea locuinței sale, fiind înarmați cu o furcă și un cuțit,

iar cu ocazia audierii sale, în cursul urmăririi sale, inculpatul a arătat că,

în seara zilei de 5 august 2004, a mers în satul Brebina la terenul său, acolo

unde trăia victima și găsind terenul împrejmuit cu plasă de sârmă a desfăcut

poarta de acces, începând să-i adreseze o serie de injurii.

La scurt timp, au sosit

lucrătorii de poliție din comună și i-au pus în vedere inculpatului să plece,

pentru că va fi amendat, inculpatul luându-și bicicleta și plecând.

În acest sens, s-a reținut

că era și declarația martorei C.M., aceasta arătând că este nora victimei și,

că în seara zilei de 5 august, se afla cu soacra sa în locuință și inculpatul a

venit și a intrat în curtea locuinței victimei fără acordul acesteia, începând

să facă gălăgie, să înjure, să arunce cu pietre în cele două, martora anunțând

poliția care a venit și a aplanat conflictul.

Martora a mai arătat că inculpatul

în repetate rânduri, a avut o atitudine agresivă față de victimă și de mai

multe ori a încercat să o lovească.

Așadar, s-a concluzionat că

din probele administrate în cauză nu rezultă că, în seara zilei de 5 august

2004, conflictul ar fi fost provocat de victimă.

În ceea ce privește ziua de

6 august 2004, când a fost comisă fapta, inculpatul a arătat de asemenea, că a

fost provocat de victimă care l-a drăcuit atât pe el cât și pe părinții săi

decedați.

Instanța a reținut că din

nici o probă administrată în cauză nu rezultă cele susținute de inculpat.

Singurul martor ocular a fost numitul P.D., acesta arătând că, în dimineața

zilei de 6 august 2004, a văzut-o pe victimă stând în fața postului de poliție,

iar din direcția opusă venea inculpatul, mergând cu un baston de fier, iar în

momentul când a ajuns lângă victimă, fără să-i spună vreun cuvânt, a lovit-o

direct în cap, încât victima a căzut în șanț, iar martorul a mers și a anunțat

poliția.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat apeluri inculpatul și partea civilă.

Inculpatul, în apelul său,

vizând ambele laturi ale procesului său, a solicitat reducerea pedepsei de 16

ani închisoare cât și reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat.

În motivarea apelului său,

inculpatul a arătat că în stabilirea pedepsei ca și a sumelor la care a fost

obligat, nu s-a ținut seama de faptul că el n-a avut intenția să omoare

victima, aplicându-i acesteia o singură lovitură de baston în momentul în care

a fost provocat.

Partea civilă N.F.G., în

apelul său a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului și menținerea

laturii civile.

Prin decizia penală nr. 226

din 31 martie 2004, Curtea de Apel București a respins apelurile, ca nefondate,

reținând că, prima instanță, în stabilirea situației de fapt și vinovăției

inculpatului a avut în vedere o multitudine de probe desprinse din

procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, procesul-verbal de cercetare

la fața locului, planșa fotografică cu principalele aspecte ale cercetării la

fața locului, procesul-verbal încheiat la 5 august 2004 de Poliția comunei

Scrioaștea, raportul de constatare medico-legală nr. 278/A/1853 din 21

septembrie 2004 întocmit de S.M.L. Teleorman, declarațiile martorilor P.D., C.M.,

R.M., date pe parcursul urmăririi penale, dar și al cercetării judecătorești,

precum și declarațiile inculpatului și ale părții civile, în cele două faze ale

procesului.

Analiza acestor probe,

demonstrează justețea situației de fapt reținută de instanță ca și a vinovăției

inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat ce i se impută.

Totodată, Curtea constată că

în speță, s-a făcut și o corectă individualizare a pedepsei, ținându-se seama

de toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că

nu se impune nici majorarea pedepsei aplicate, cerute de partea civilă prin

apelul formulat, nici reducerea pedepsei aplicate, cerută de inculpat prin

apelul său.

În sfârșit, nu au fost

primite nici criticile inculpatului vizând rezolvarea laturii civile a

infracțiunii comise, atâta timp cât instanța, în materia despăgubirilor

materiale, nu a acordat decât cât s-a cerut, iar în materia daunelor morale, o

sumă rezonabilă, firesc cuvenită, în raport cu infracțiunea comisă.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Recursul este nefondat.

La individualizarea pedepsei

s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se

eficiență atât statutului de recidivist al inculpatului cât și poziția

procesuală nesinceră a acestuia, astfel încât, pedeapsa situată peste minimul

prevăzut de lege este aptă să realizeze scopul prevăzut al legiuitorului,

astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.

Nici aplicarea dispozițiilor

art. 73 lit. b) C. pen., nu se justifică, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că

inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul provocării din partea părții vătămate.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 226 din 31

martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 6 august 2004 la 23 iunie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 iunie 2005.