ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3869/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 31 din 8 februarie 2005 a Tribunalului Teleorman, secția penală, în baza art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.F., la 16 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat. I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii. A confiscat de la inculpat bastonul din țeavă metalică folosit la comiterea infracțiunii. A dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenției, începând cu 6 august 2004 la 8 februarie 2005. A menținut măsura arestării inculpatului.

A admis în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă N.F.G. și l-a obligat pe inculpat să-i plătească acestuia sumele de 60.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale. A obligat pe inculpat la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă. Inculpatul a fost obligat și la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care se includ și 400.000 lei ce vor fi avansați pentru apărarea din oficiu, din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpatul P.F. și victima D.M., locuiau în comuna Scrioaștea, județul Teleorman, fiind de circa 20 ani în relații de dușmănie, pentru revendicarea unei suprafețe de teren din satul Brebina, județul Teleorman.

Părțile se certau des, în repetate rânduri își adresau insulte și amenințări, inculpatul dovedind cu prilejul certurilor o atitudine agresivă. În seara zilei de 5 august 2004, părțile s-au certat din nou, victima D.M.L. anunțând organele de poliție din localitate. La domiciliul victimei D.M., unde avusese loc scandalul, s-au deplasat doi lucrători ai postului de poliție din comună, aplanând conflictul și punându-le în vedere ca, a doua zi de dimineață să se prezinte la sediul primăriei din comună, pentru clarificarea situației respectivului teren. Ca urmare a intervenției polițiștilor, inculpatul a plecat la locuința sa. A doua zi de dimineață, în 6 august 2004, s-au prezentat la sediul postului de poliție, atât inculpatul cât și victima.

În momentul în care s-au întâlnit, între cei doi s-a produs o nouă ceartă, împrejurare în care inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură în cap cu o intensitate sporită, folosind un baston metalic, pe care îl avea asupra sa. Ca urmare a loviturii, victima a căzut, fiind apoi transportată la Spitalul Caritas din Roșiorii de Vede, unde a decedat. Inculpatul nu a părăsit locul faptei, fiind găsit acolo de organele de poliție, având asupra sa bastonul cu care lovise victima. Din referatul de constatare medico-legală nr. 276A/11853/2004, întocmit de S.M.L. Alexandria a rezultat că moartea victimei D.M.L. s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecință a unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractură de boltă de craniu.

S-a conchis în sensul că, modificările traumatice prezentate s-au putut produce prin lovire repetată cu un corp dur, că au caracter vital și sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul. S-a mai arătat că, în seara zilei de 5 august 2004, a aflat că victima D.M.L. îi îngrădise un teren ce-i aparținea și că mergând în satul Brebina, comuna Scrioaștea, pentru a clarifica situația terenului, s-a certat cu aceasta, respectiva înjurându-l și amenințându-l. Amenințările și injuriile nu au încetat nici a doua zi la consiliul local, unde întâlnindu-se cu victima, în jurul orelor 8,30 – 9,30, ceea ce a făcut să nu se mai poată stăpâni și să o lovească odată cu bastonul de fier, cu care se ajuta să meargă, în zona capului, în urma loviturii primite victima căzând, după care nu s-a mai ridicat, fiind transportată la spital unde a decedat.

Mai târziu, în timpul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că, în seara zilei de 5 august 2004, victima Dincă Maria a venit peste el în curtea locuinței sale însoțită de cei doi fii ai săi, N.G. și R.M. și una dintre soțiile acestora, având asupra lor o furcă și un cuțit, între familia inculpatului și cea a victimei existând un conflict mai vechi, care s-a terminat pentru moment, după ce a sosit șeful de post la fața locului. În dimineața următoare, pe 6 august 2004, inculpatul și D.M., fiind invitați la poliție și la primărie, pentru lămurirea situației privind terenul, s-a întâlnit cu victima care a început să-l drăcuie, făcând referire și la părinții săi decedați, motiv pentru care inculpatul s-a enervat foarte tare și i-a aplicat o lovitură în cap cu bastonul de metal.

Astfel, instanța a constatat că inculpatul a acționat sub stăpânirea unei stări de iritare, determinată de faptul că victima l-a drăcuit pe el și pe părinții săi decedați și de faptul că, în urmă cu o zi, aceasta împreună cu familia sa intrase în curtea locuinței inculpatului cu arme. Instanța a apreciat că din probele administrate nu rezultă situația de fapt relatată de inculpat instanței, și implicit, circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării conform art. 73 lit. b) C. pen. A constatat în primul rând că inculpatul a făcut declarații diferite în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești, cu privire la conflictul din 5 august 2004, anterior zilei când a fost comisă fapta.

Astfel, cu ocazia audierii la instanță, a arătat că victima și familia ei au intrat, în seara zilei de 5 august 2004, în curtea locuinței sale, fiind înarmați cu o furcă și un cuțit, iar cu ocazia audierii sale, în cursul urmăririi sale, inculpatul a arătat că, în seara zilei de 5 august 2004, a mers în satul Brebina la terenul său, acolo unde trăia victima și găsind terenul împrejmuit cu plasă de sârmă a desfăcut poarta de acces, începând să-i adreseze o serie de injurii. La scurt timp, au sosit lucrătorii de poliție din comună și i-au pus în vedere inculpatului să plece, pentru că va fi amendat, inculpatul luându-și bicicleta și plecând.

În acest sens, s-a reținut că era și declarația martorei C.M., aceasta arătând că este nora victimei și, că în seara zilei de 5 august, se afla cu soacra sa în locuință și inculpatul a venit și a intrat în curtea locuinței victimei fără acordul acesteia, începând să facă gălăgie, să înjure, să arunce cu pietre în cele două, martora anunțând poliția care a venit și a aplanat conflictul. Martora a mai arătat că inculpatul în repetate rânduri, a avut o atitudine agresivă față de victimă și de mai multe ori a încercat să o lovească. Așadar, s-a concluzionat că din probele administrate în cauză nu rezultă că, în seara zilei de 5 august 2004, conflictul ar fi fost provocat de victimă. În ceea ce privește ziua de 6 august 2004, când a fost comisă fapta, inculpatul a arătat de asemenea, că a fost provocat de victimă care l-a drăcuit atât pe el cât și pe părinții săi decedați.

Instanța a reținut că din nici o probă administrată în cauză nu rezultă cele susținute de inculpat. Singurul martor ocular a fost numitul P.D., acesta arătând că, în dimineața zilei de 6 august 2004, a văzut-o pe victimă stând în fața postului de poliție, iar din direcția opusă venea inculpatul, mergând cu un baston de fier, iar în momentul când a ajuns lângă victimă, fără să-i spună vreun cuvânt, a lovit-o direct în cap, încât victima a căzut în șanț, iar martorul a mers și a anunțat poliția. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri inculpatul și partea civilă. Inculpatul, în apelul său, vizând ambele laturi ale procesului său, a solicitat reducerea pedepsei de 16 ani închisoare cât și reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat.

În motivarea apelului său, inculpatul a arătat că în stabilirea pedepsei ca și a sumelor la care a fost obligat, nu s-a ținut seama de faptul că el n-a avut intenția să omoare victima, aplicându-i acesteia o singură lovitură de baston în momentul în care a fost provocat. Partea civilă N.F.G., în apelul său a solicitat majorarea pedepsei aplicată inculpatului și menținerea laturii civile. Prin decizia penală nr. 226 din 31 martie 2004, Curtea de Apel București a respins apelurile, ca nefondate, reținând că, prima instanță, în stabilirea situației de fapt și vinovăției inculpatului a avut în vedere o multitudine de probe desprinse din procesul-verbal de consemnare a denunțului oral, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică cu principalele aspecte ale cercetării la fața locului, procesul-verbal încheiat la 5 august 2004 de Poliția comunei Scrioaștea, raportul de constatare medico-legală nr. 278/A/1853 din 21 septembrie 2004 întocmit de S.M.L.

Teleorman, declarațiile martorilor P.D., C.M., R.M., date pe parcursul urmăririi penale, dar și al cercetării judecătorești, precum și declarațiile inculpatului și ale părții civile, în cele două faze ale procesului. Analiza acestor probe, demonstrează justețea situației de fapt reținută de instanță ca și a vinovăției inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor calificat ce i se impută. Totodată, Curtea constată că în speță, s-a făcut și o corectă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune nici majorarea pedepsei aplicate, cerute de partea civilă prin apelul formulat, nici reducerea pedepsei aplicate, cerută de inculpat prin apelul său.

În sfârșit, nu au fost primite nici criticile inculpatului vizând rezolvarea laturii civile a infracțiunii comise, atâta timp cât instanța, în materia despăgubirilor materiale, nu a acordat decât cât s-a cerut, iar în materia daunelor morale, o sumă rezonabilă, firesc cuvenită, în raport cu infracțiunea comisă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Recursul este nefondat. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiență atât statutului de recidivist al inculpatului cât și poziția procesuală nesinceră a acestuia, astfel încât, pedeapsa situată peste minimul prevăzut de lege este aptă să realizeze scopul prevăzut al legiuitorului, astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.

Nici aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., nu se justifică, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că inculpatul a săvârșit fapta sub imperiul provocării din partea părții vătămate. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva deciziei penale nr. 226 din 31 martie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 6 august 2004 la 23 iunie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2005.