ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3067/2004

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 din 10

februarie 2004 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul F.N. la

pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit

de grav, fapta prevăzută de art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen. și la 7 ani

închisoare, în baza art. 211 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din art. 211 alin. (1) C. pen., art. 174 și art. 176 lit. d) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) din același cod.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate cu pedeapsa stabilită

prin sentința penală nr. 143/2003 a Judecătoriei Zărnești, astfel cum a fost

modificată prin decizia penală nr. 385 din 8 octombrie 2003 a Tribunalului

Brașov, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare. În

temeiul art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 24

octombrie 2003, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la

inculpat a unui ciocan cu coadă metalică.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.D. suma de 50.000.000 lei

cu titlu de despăgubiri civile și 1.000.000.000 lei daune morale.

Pentru a pronunța această sentință

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul a locuit cu părinții săi

în comuna Giuvărăști, județul Olt și la data de 13 octombrie 2003 a sustras din

locuință suma de 2.300.000 lei. Temându-se de tatăl său, inculpatul s-a

deplasat în comuna Islaz unde domiciliază bunica sa, însă a înnoptat la

martorul F.C., întrucât bunica lui era plecată din localitate.

În dimineața zilei de 22 octombrie

2003, mama martorului F.C. i-a cerut inculpatului să părăsească locuința, motiv

pentru care acesta s-a dus la domiciliul victimei B.M., cu intenția de a

observa modul de pătrundere în imobil.

În jurul orelor

20,00, inculpatul a luat din domiciliul bunicii sale un ciocan cu care să

forțeze sistemul de închidere a ușii, s-a îndreptat spre casa victimei și a

constatat că aceasta era așezată pe pat, iar ușa era deschisă.

Pretextând că vrea să închirieze o

cameră, inculpatul a pătruns în locuința victimei, însă aceasta i-a solicitat

să plece, context în care inculpatul i-a aplicat o lovitură cu ciocanul în cap,

provocându-i căderea pe podea.

Pentru a se asigura că nu a fost

auzit de alte persoane, inculpatul a ieșit în curte, a rezemat ciocanul de o

stivă de lemne, după care a revenit în locuință. Observând că victima se

ridicase, inculpatul i-a aplicat multiple lovituri cu picioarele în mai multe

zone ale corpului, după care a căutat prin încăperi bunuri de valoare,

însușindu-și suma de 430.000 lei.

Victima, deși lovită grav, s-a

deplasat spre camera unde se afla inculpatul, împrejurare în care a fost din

nou lovită cu picioarele și pumnii în cap și abdomen, cu intensitate sporită,

după care a părăsit imobilul.

În ziua următoare, victima a fost

găsită decedată, martorul F.G. anunțând organele competente.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, raportului

medico - legal de necropsie, expertiză medico - legală psihiatrică,

depozițiilor martorilor F.G., C.I. și C.F., probe coroborate cu declarațiile

inculpatului care a recunoscut în totalitate infracțiunile comise.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 202 din 22 martie 2004, a respins apelul formulat de

inculpat, apel ce a vizat netemeinicia hotărârii atacate.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs prin care a solicitat reducerea pedepselor aplicate.

Recursul nu este fondat.

La stabilirea pedepsei, instanțele

de fond și de apel au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținând seama atât de pericolul social concret al infracțiunilor comise cât și

de persoana făptuitorului.

Comiterea a două infracțiuni în

concurs real, în condițiile de loc și de timp descrise, după o prealabilă

studiere a locului și momentului propice atacării victimei în vârstă de 79 ani,

și urmările ireparabile ale faptei evidențiază un pericol social ridicat just

apreciat de prima instanță și verificat de instanța de control judiciar.

Referitor la profilul moral al

inculpatului, din actele aflate în dosar rezultă că acesta are antecedente

penale, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat (pentru o faptă concurentă cu faptele

pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză) aspect care reliefează

periculozitatea socială a făptuitorului, care la o vârstă tânără a comis mai

multe fapte antisociale.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptelor și făptuitorului au fost analizate, iar pedeapsa

aplicată, orientată spre limita inferioară a textului sancționator, a fost bine

dozată, motiv pentru care recursul declarat de inculpat va fi respins ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va

fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.N. împotriva deciziei penale nr. 202 din 22 martie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 24 octombrie 2003 la 4 iunie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2004.