ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 368/2005

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 784 din 11 decembrie 2002, Judecătoria Alexandria a condamnat pe inculpații: 1. C.I. și 2. C.L. , la câte o lună închisoare, pentru infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus, în ce-i privește pe ambii inculpați, suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de câte 2 ani și o lună, în conformitate cu art. 82 din același cod. Pe latura civilă, s-a luat act că partea vătămată G.T. nu s-a constituit parte civilă și inculpații au fost obligați la plata în solidar, a sumei de 2.200.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că la data de 22 februarie 2002, cei doi inculpați au tulburat posesia lui G.T. asupra unei parcele de teren arabil. Împotriva sentinței, cei doi inculpați au declarat recursuri, Tribunalul Teleorman, prin decizia penală nr. 157 din 10 aprilie 2003 admițându-le. Prin hotărâre, s-a casat sentința și cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță, cu motivarea analizării probatoriului în vederea schimbării încadrării juridice a faptei în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 220 alin. (2) și (3) C. pen. Judecătoria Alexandria, prin sentința penală nr. 762 din 25 noiembrie 2003, în rejudecare, în baza dispozițiilor art. 334 din C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina ambilor inculpați, din infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. (1) C. pen., în aceeași infracțiune, prevăzută de art. 220 alin. (2) și (3) din același cod, text de lege în baza căruia a condamnat pe inculpați la câte un an închisoare. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat că pedepsele de câte un an închisoare sunt grațiate în întregime și condiționat. Pe latură civilă, instanța de rejudecare a admis în parte acțiunea civilă exercitată de G.T. și inculpații au fost obligați în solidar la 10.000.000 lei despăgubiri civile și, fiecare în parte, la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către aceeași parte. Recursurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 94 din 11 martie 2004 a Tribunalului Teleorman.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor instanțelor de recurs și împotriva hotărârii instanței de fond care a judecat după casare, considerându-se a fi fost pronunțate cu încălcarea legii. Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 372 alin. (1) C. proc. pen., nu poate fi agravată situația în propria cale de atac, principiul, „non reformațio in pejus” având aplicabilitate atât în fața instanțelor de control judiciar, cât și în fața instanței sesizate cu rejudecarea cauzei, rațiune ce stă la baza lui fiind impusă de necesitatea ca părțile să nu fie inhibate în dorința de a supune controlului judiciar hotărârile care le privesc.

Se reține astfel că, prin aplicarea acestui principiu, la rejudecarea cauzei în urma admiterii recursurilor declarate (în speță), numai de inculpați, nu se poate crea acestora o situație mai grea, prin condamnarea lor la pedepse mai mari decât cele stabilite inițial. În cauză, cei doi inculpați au declarat recursuri împotriva sentinței penale nr. 784 din 11 decembrie 2002 a Judecătoriei Alexandria, admise prin decizia penală nr. 157 din 10 aprilie 2003 a Tribunalului Teleorman, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță de fond. Judecătoria Alexandria, în rejudecare, nu a respectat principiul „non reformatio in pejus”, același principiu fiind încălcat și de instanțele de recurs.

Întrucât, după admiterea propriilor recursuri, inculpații au fost condamnați la pedepse mai mari decât cele stabilite în primul ciclu procesual (câte un an închisoare față de câte o lună închisoare) și, de asemenea, pe latură civilă, au fost obligați, în solidar, la 10.000.000 lei despăgubiri civile, deși inițial partea vătămată G.T. nu s-a constituit parte civilă, și la câte 2.500.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, deci în total 5.000.000 lei în condițiile în care partea vătămată a probat cheltuirea doar a 2.500.000 lei, hotărârile sunt nelegale. În consecință, în baza dispozițiilor art. 414 1 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 385 15 alin. (2) din același cod, recursul în anulare va fi admis și cauza se va trimite pentru rejudecare la prima instanță.

În rejudecare, instanța va proceda la cercetare judecătorească cu respectarea tuturor normelor de drept procesual penal și a rolului activ, astfel încât hotărârea să reflecte situația de fapt și eventualele pretenții civile în concordanță cu exercitarea acțiunii părții vătămate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 762 din 28 noiembrie 2003 a Judecătoriei Alexandria și deciziilor penale nr. 157/ R din 10 aprilie 2003 și nr. 94/ R din 11 martie 2004 ale Tribunalului Teleorman, privind pe inculpații C.I. și C.L. Casează hotărârile atacate și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Alexandria. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 ianuarie 2005.