ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 133/2003 reclamanta S.C. „L.B.” S.R.L. în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română și S.C. „ZMK” S.R.L., a solicitat anularea licenței de transport rutier pe grupa de trasee nr. 13 Vulcan - Deva – atribuită la 18 aprilie 2002 în favoarea pârâtei II, învederând că această licență a fost atribuită cu nerespectarea dispozițiilor O.M.T. nr. 1842/2001 și cu încălcarea dreptului de participare la această atribuire, cum și obligarea pârâtei la organizarea unei noi licitații pentru atribuirea acestei rate de trasee. În motivarea acțiunii a menționat că una din condițiile de participare la atribuirea licenței de transport era dovedirea parcului minim de mașini stabilit, respectiv 6 mașini plus 2 rezerve pentru fiecare dintre mașini fiind obligatorie prezentarea certificatului de clasificare.

Reclamanta deținea mașini foarte bune însă insuficiente, astfel încât a încheiat contractul de asociere în participațiune cu S.C. „M.F.V. Transport” S.R.L., completând parcul de mașini minim, după care a depus dosarul la sediul pârâtei cu toate documentele necesare. Fără a fi încunoștiințată, S.C. „M.F.V. Transport” S.R.L. și-a retras participarea alături de reclamantă la atribuirea licenței de traseu. Întrucât nici pârâta II nu îndeplinea condițiile, Autoritatea Rutieră Română era datoare să amâne și să reorganizeze pentru altă dată atribuirea licenței de transport – pentru traseul 13. Prin sentința 32/12 februarie 2003, s-a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere: Acțiunea celui vătămat printr-un act administrativ nelegal, poate fi introdusă numai dacă s-a adresat în prealabil organului administrativ care a emis actul și în situația în care nu a obținut restabilirea legalității se poate adresa instanței de contencios administrativ la expirarea termenului prevăzut te lege pentru rezolvarea reclamației – art. 5 alin. (1) Legea nr.29/1990. Mai mult conform art. 64 alin. (1) din O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, contestația împotriva refuzului de eliberare a licenței de transport rutier în interes propriu sau a autorizației de transport rutier în interes propriu și a licențelor de execuție, precum și împotriva măsurilor de suspendare sau de anulare a acestora, se depune în termen de 15 zile de la comunicare la sediul autorității Rutiere Române.

În urma rezolvării contestației de A.R.R. solicitantul se poate adresa instanțelor de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 29/1990. Reclamanta nu a îndeplinit această procedură. Analizând cauza pe fond instanța a constatat că acțiunea nu este întemeiată întrucât prin retragerea participării alături de reclamantă a S.C. „M.F.V.Transport” S.R.L., reclamanta nu a îndeplinit condițiile parcului minim de mașini pentru atribuirea licenței de transport rutier public pe grupa de trasee 13 ruta Vulcan – Deva, nefiind îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990. Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta S.C. „L.B.” S.R.L. criticând-o astfel: În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (1) O.M.L.P.T.L.

cum eronat a reținut instanța de fond ci art. 36 din același ordin astfel conform articolului citat la litera d) Agenția Rutieră Română era obligată să afișeze rezultatele la sediul său teritorial iar conform literei e operatorul de transport poate contesta în 48 ore de la data afișării modul de atribuire a licenței de execuție pentru traseu. La contestație se răspunde pe loc încheindu-se proces verbal. Reclamanta – recurentă s-a conformat dispozițiilor citate. Pe fondul cauzei instanța nu a avut în vedere încălcarea art. 36 O.M.L.P.T.L. În momentul în care Agenția Rutieră Română a constatat că dosarul reclamantei era incomplet era obligată să-l restituie pentru completare, ori a făcut acest lucru după atribuirea licenței.

Licența s-a atribuit fără comisie și fără departajare ZMK. Nu s-au verificat susținerile în sensul că nici ZMK nu îndeplinea condițiile de atribuire a licenței. Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată: În mod judicios instanța de fond a constatat că nu s-a efectuat procedura prealabilă conform art. 5 alin. (1) Legea nr. 29/1990 și nu s-a dovedit nici parcurgerea procedurii administrative obligatorii la Autoritatea Rutieră Română. Pe fondul cauzei s-a constatat în mod întemeiat că recurenta nu a îndeplinit condițiile conform prevederilor O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 pentru atribuirea licenței de execuție pentru traseu grupa 13 ruta Vulca – Deva. În această situație analizarea atribuirii licenței către ZMK era irelevantă.

Față de considerentele expuse, constatându-se sentința legală și temeinică, se va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de S.C. „L.B.” S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 32 din 12 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.