ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată sub nr. 133/2003 reclamanta S.C. „L.B.” S.R.L. în

contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română și S.C. „ZMK” S.R.L., a solicitat

anularea licenței de transport rutier pe grupa de trasee nr. 13 Vulcan  - Deva

– atribuită la 18 aprilie 2002 în favoarea pârâtei II, învederând că această

licență  a fost atribuită cu nerespectarea dispozițiilor O.M.T. nr. 1842/2001

și cu încălcarea dreptului de participare la această atribuire, cum și

obligarea pârâtei la organizarea unei noi licitații pentru atribuirea acestei

rate de trasee.

În

motivarea acțiunii a menționat că una din condițiile de participare la

atribuirea licenței de transport era dovedirea parcului minim de mașini

stabilit, respectiv 6 mașini plus 2 rezerve  pentru fiecare dintre mașini fiind

obligatorie prezentarea certificatului de clasificare. Reclamanta deținea

mașini foarte bune însă insuficiente, astfel încât a încheiat contractul de asociere

în participațiune cu S.C. „M.F.V. Transport” S.R.L., completând parcul de mașini

minim, după care a depus dosarul la sediul pârâtei cu toate documentele

necesare.

Fără a

fi încunoștiințată, S.C. „M.F.V. Transport” S.R.L. și-a retras participarea

alături de reclamantă la atribuirea licenței de traseu.

Întrucât

nici pârâta II nu îndeplinea condițiile, Autoritatea Rutieră Română era datoare

să amâne și să reorganizeze pentru altă dată atribuirea licenței de transport –

pentru traseul 13.

Prin

sentința 32/12 februarie 2003, s-a respins acțiunea reclamantei.

Pentru

a pronunța astfel, instanța a avut în vedere:

Acțiunea

celui vătămat printr-un act administrativ nelegal, poate fi introdusă numai

dacă s-a adresat în prealabil organului administrativ care a emis actul și în

situația în care nu a obținut restabilirea legalității se poate adresa

instanței de contencios administrativ la expirarea termenului prevăzut te lege

pentru rezolvarea reclamației – art. 5 alin. (1) Legea nr.29/1990.

Mai

mult conform art. 64 alin. (1) din  O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, contestația

împotriva refuzului de eliberare a licenței de transport rutier în interes

propriu sau a autorizației de transport rutier în interes propriu și a

licențelor de execuție, precum și împotriva măsurilor de suspendare sau de

anulare a acestora, se depune în termen de 15 zile de la comunicare la sediul

autorității Rutiere Române.

În urma

rezolvării contestației de A.R.R. solicitantul se poate adresa instanțelor de

contencios administrativ în condițiile Legii nr. 29/1990.

Reclamanta

nu a îndeplinit această procedură.

Analizând

cauza pe fond instanța a constatat că acțiunea nu este întemeiată întrucât prin

retragerea participării alături de reclamantă a S.C. „M.F.V.Transport” S.R.L.,

reclamanta nu a îndeplinit condițiile parcului minim de mașini pentru

atribuirea licenței de transport rutier public pe grupa de trasee 13 ruta

Vulcan – Deva, nefiind îndeplinite cerințele art. 1 din Legea  nr. 29/1990.

Împotriva

sentinței a formulat recurs reclamanta S.C. „L.B.” S.R.L. criticând-o astfel:

În

cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 64 alin. (1) O.M.L.P.T.L. cum eronat

a reținut instanța de fond ci art. 36 din același ordin astfel conform

articolului citat la litera d) Agenția Rutieră Română era obligată să afișeze

rezultatele la sediul său teritorial iar conform literei e operatorul de

transport poate contesta în 48 ore de la data afișării modul de atribuire a

licenței de execuție pentru traseu.

La

contestație se răspunde  pe loc încheindu-se proces verbal.

Reclamanta

– recurentă s-a conformat dispozițiilor citate.

Pe fondul

cauzei instanța  nu a avut în vedere încălcarea art. 36 O.M.L.P.T.L.

În

momentul în care Agenția Rutieră Română a constatat că dosarul  reclamantei era

incomplet era obligată să-l restituie pentru completare, ori a făcut acest

lucru după atribuirea  licenței.

Licența

s-a atribuit fără comisie și fără departajare ZMK.

Nu s-au

verificat susținerile în sensul că nici ZMK nu îndeplinea condițiile de

atribuire a licenței.

Analizându-se

actele și lucrările dosarului, constată:

În mod

judicios instanța de fond a constatat că nu s-a efectuat procedura prealabilă

conform art. 5 alin. (1) Legea nr. 29/1990 și nu s-a dovedit nici parcurgerea

procedurii administrative obligatorii la Autoritatea Rutieră Română.

Pe

fondul cauzei s-a constatat în mod întemeiat că recurenta nu a îndeplinit

condițiile conform prevederilor O.M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 pentru atribuirea

licenței de execuție pentru traseu grupa 13 ruta Vulca – Deva.

În

această situație analizarea atribuirii licenței către ZMK era irelevantă.

Față de

considerentele expuse, constatându-se sentința legală și temeinică, se va

respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de S.C. „L.B.” S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 32 din

12 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 februarie 2004.