ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3652/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 100 din 4

februarie 2003, Tribunalul Cluj a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată

de reclamanții B.M., P.A. și P.L., în contradictoriu cu pârâtul C.L.M.

Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea nulității absolute a trecerii în

proprietatea statului a imobilului și rectificarea intabulării, în sensul

reînscrierii vechilor proprietari tabulari.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

în esență că de vreme ce acțiunea a fost înregistrată după intrarea în vigoare

a Legii nr. 10/2001, ea este inadmisibilă, deoarece dispozițiile acestei legi

prevăd o procedură administrativă prealabilă ce derogă de la dreptul comun. Că,

numai în cazul acțiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, persoana îndreptățită poate alege calea acestei legi,

renunțând la judecarea cauzei pe calea dreptului comun.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

civilă nr. 99 din 11 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

reclamanții B.A., P.L. și P.A., împotriva sentinței civile nr. 100 din 4

februarie 2003 a Tribunalului Cluj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că, întrucât legiuitorul a adoptat o lege specială de reparație,

Legea nr. 10/2001, iar imobilul în litigiu face obiectul acestei legi,

reclamanții trebuiau să urmeze procedura prevăzută de legea menționată, în

cadrul căreia aveau posibilitatea să-și valorifice pretențiile solicitate.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată au declarat recurs reclamanții B.A., P.L., P.A., criticând-o ca

fiind netemeinică și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 4, 7, 8, 9,

10 C. proc. civ., deoarece:

- Instanțele le-au respins acțiunea

ca inadmisibilă pe baza unui motiv neprevăzut de Legea nr. 10/2001,

dezinvestindu-se în mod nelegal de soluționarea pricinii. Art. 6 din Legea nr.

213/1998, prevede că instanțele judecătorești sunt competente să stabilească

valabilitatea titlului statului.

- Dispozițiile art. 47 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 invocate de instanțe nu își găsesc aplicarea în cauză, în

sensul că nu prevăd nici un caz de inadmisibilitate a acțiunilor promovate după

apariția Legii nr. 10/2001, deci este vorba de o denegare de dreptate și de o

încălcare flagrantă a art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

- Reclamanții au parcurs procedura

prealabilă a notificării pentru toate apartamentele și pentru terenul aferent

imobilului în litigiu, însă nu au primit nici un răspuns.

Recursul nu este fondat.

Punerea în aplicare a Legii nr.

10/2001 este precedată de două etape succesive, din care prima este

obligatorie, iar a doua este facultativă, întrucât privește controlul

judecătoresc al actelor emise în temeiul acestor legi în cadrul procedurii

administrative prealabile de restituire în natură ori prin echivalent a

imobilelor preluate în mod abuziv.

Prima etapă, procedura administrativă

prealabilă, are caracter obligatoriu

[

(art. 1, art. 21 alin. (1) și (5), art. 47 alin. (2) și art. 48)], ceea

ce înseamnă că, de la intrarea în vigoare a legii, cererile de restituire în

natură sau prin echivalent, inclusiv acțiunile în revendicare a imobilelor

preluate fără titlu valabil formulate împotriva persoanelor juridice

„deținătoare” [(art. 20 alin. (1)] direct la instanțele judecătorești

competente sunt inadmisibile [(art. 109 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a

fost modificat prin O.G. nr. 138/2000)], dacă nu se face dovada parcurgerii

prealabile, prevăzută de prezenta lege (art. 20 și urm.).

În speță, reclamanții B.A., P.L. și

P.A. prin notificarea formulată în condițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 au

solicitat Consiliului Local Cluj restituirea în natură a imobilului în litigiu

din str. Regele Ferdinand, avându-i ca proprietari pe P.V. și soția sa născută

O.R., imobil preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.

Cum reclamanților nu li s-a emis

dispoziția de către Consiliul Local Cluj în termenul de 60 de zile prevăzut de

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceștia aveau posibilitatea să se

adreseze instanței de judecată pentru a solicita obligarea unității deținătoare

notificate să se pronunțe cu privire la notificare. Controlul judecătoresc se

poate exercita doar cu privire la dispoziția cuprinzând oferta de restituire,

sau refuzul de restituire în natură ori prin echivalent.

Faptul că reclamanților nu li s-a

răspuns de către Consiliul Local Cluj, cu privire la notificare, nu echivalează

cu refuzul restituirii imobilului.

Prin urmare, procedura

administrativă prealabilă [(art. 1, art. 21 alin. (1) și (5), art. 47 alin. (2)

și art. 48 din Legea nr. 10/2001)] neînfăptuindu-se în cauză, reclamanții nu

puteau să formuleze o acțiune separată după intrarea în vigoare a actului

normativ mai sus menționat având ca obiect: constatarea nulității absolute a

trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în municipiul

Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand. O atare acțiune nu poate fi primită decât

ca inadmisibilă.

Procedându-se astfel, nu se încalcă

prevederile art. 6 din C.E.D.O. privind liberul acces la justiție și dreptul la

un proces echitabil. Numai că, reclamanții trebuie să parcurgă mai întâi

procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea specială nr. 10/2001,

lucru care nu înseamnă că reclamanții nu au acces la justiție și la un proces

echitabil. În acest sens, nu poate fi vorba nici despre o denegare de dreptate.

Este adevărat faptul că potrivit

art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanțele judecătorești sunt

competente să stabilească valabilitatea titlului, numai că în alin. (2) al

aceluiași articol, se prevede că bunurile preluate de stat fără un titlu

valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi

revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac

obiectul unor legi speciale de reparație.

Întrucât legiuitorul a adoptat o

lege specială de reparație, care este Legea nr. 10/2001, iar imobilul în

litigiu face obiectul acestei legi, reclamanții trebuie să urmeze procedura

prevăzută de aceasta, în cadrul căreia au posibilitatea să-și valorifice

pretențiile solicitate prin acțiunea introductivă.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ. și în

consecință recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 99 din

11 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, fiind nefondat, se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții B.A., P.L. și P.A. împotriva

deciziei civile nr. 99 din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2004.