ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 11/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 577 din 18

iunie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații:

M.Ș.

și

C.C.A.

la câte 5

ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Pe latură civilă, s-a constatat că

prejudiciul adus părții civile N.R., a fost acoperit parțial, prin restituire.

Totodată, în baza dispozițiilor art.

14 și ale art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și următoarele C.

civ., inculpații au fost obligați în solidar, să plătească aceleiași părți

civile, suma de 5 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Cei doi inculpați, aflați în criză

de bani, s-au înțeles să sustragă bunuri pe care să le valorifice.

În acest scop, în seara zilei de 9

ianuarie 2002, inculpații au urmărit-o pe stradă pe N.R., cu intenția de a-i

fura servieta avută în mână. Ca atare, mai întâi s-a apropiat de ea C.C.A.,

acesta, trăgând de servietă, nu a reușit să o smulgă, întrucât fata a opus

rezistență. La rândul său, s-a apropiat și M.Ș. care, întâmpinând aceeași

rezistență, a mușcat-o pe N.R. de mână și astfel a reușit să-i ia servieta,

după care cei doi au fugit.

În servieta astfel sustrasă,

inculpații au găsit suma de 700.000 lei, un telefon mobil, acte și ștampila

unei firme, un parfum, mai multe produse cosmetice și dischete pentru

calculator. Ei au împărțit între ei banii și au vândut telefonul, pentru suma

de 1.250.000 lei și aceasta împărțindu-și-o.

Ulterior, la inculpatul M.Ș. s-au

găsit unele bunuri, pe care N.R. le-a recunoscut ca fiind ale ei și altele au

fost recuperate de la cei care le cumpăraseră de la cei doi.

Împotriva sentinței, inculpații au

declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 613 din 8 octombrie 2002 a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Și împotriva deciziei pronunțată în

apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare

invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile

art. 72 C. pen.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se

reține că orientându-se la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, instanța a

considerat pericolul social grav al faptei, mărit de împrejurările în care a fost

săvârșită, respectiv de două persoane împreună, în timpul nopții și într-un loc

public, dar și datele ce caracterizau persoana lor, sinceri pe parcursul

fazelor procesului penal, pedeapsa fiind minimă, totodată aplicându-li-se și

legea penală mai favorabilă.

Executarea pedepselor în regim de

privare de libertate corespunde și scopului lor, așa cum prevede art. 52 C.

pen.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.C.A. și M.Ș., împotriva deciziei penale nr. 613 din 8

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 19 ianuarie 2002, la 6 ianuarie

2004, pentru fiecare.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de câte 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

ianuarie 2004.