ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 11/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 577 din 18 iunie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații: M.Ș. și C.C.A. la câte 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pe latură civilă, s-a constatat că prejudiciul adus părții civile N.R., a fost acoperit parțial, prin restituire. Totodată, în baza dispozițiilor art. 14 și ale art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și următoarele C. civ., inculpații au fost obligați în solidar, să plătească aceleiași părți civile, suma de 5 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Cei doi inculpați, aflați în criză de bani, s-au înțeles să sustragă bunuri pe care să le valorifice. În acest scop, în seara zilei de 9 ianuarie 2002, inculpații au urmărit-o pe stradă pe N.R., cu intenția de a-i fura servieta avută în mână. Ca atare, mai întâi s-a apropiat de ea C.C.A., acesta, trăgând de servietă, nu a reușit să o smulgă, întrucât fata a opus rezistență. La rândul său, s-a apropiat și M.Ș. care, întâmpinând aceeași rezistență, a mușcat-o pe N.R. de mână și astfel a reușit să-i ia servieta, după care cei doi au fugit. În servieta astfel sustrasă, inculpații au găsit suma de 700.000 lei, un telefon mobil, acte și ștampila unei firme, un parfum, mai multe produse cosmetice și dischete pentru calculator.

Ei au împărțit între ei banii și au vândut telefonul, pentru suma de 1.250.000 lei și aceasta împărțindu-și-o. Ulterior, la inculpatul M.Ș. s-au găsit unele bunuri, pe care N.R. le-a recunoscut ca fiind ale ei și altele au fost recuperate de la cei care le cumpăraseră de la cei doi. Împotriva sentinței, inculpații au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 613 din 8 octombrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Și împotriva deciziei pronunțată în apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., respectiv s-au aplicat pedepse greșit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că orientându-se la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, instanța a considerat pericolul social grav al faptei, mărit de împrejurările în care a fost săvârșită, respectiv de două persoane împreună, în timpul nopții și într-un loc public, dar și datele ce caracterizau persoana lor, sinceri pe parcursul fazelor procesului penal, pedeapsa fiind minimă, totodată aplicându-li-se și legea penală mai favorabilă. Executarea pedepselor în regim de privare de libertate corespunde și scopului lor, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. Conform art. 192 C. proc. pen., inculpații recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.A. și M.Ș., împotriva deciziei penale nr. 613 din 8 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 19 ianuarie 2002, la 6 ianuarie 2004, pentru fiecare. Obligă pe recurenți la plata sumei de câte 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2004.