ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 238/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 238/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față:
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul
București – secția II – a penală, prin sentința nr.655 din 3 iulie 2003, a
condamnat pe inculpatul N.V. la pedeapsa de 11 ani închisoare și 5 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) și b) C. pen. pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 2 alin. (1)
și (2) din Legea nr.143/2000.
S-a
dispus confiscarea de la inculpat a 153 g heroină, a fost menținută starea de
arest a acestuia și s-a dedus perioada arestării preventive de la 13 iulie la
11 august 2003.
S-a
reținut, în esență, că, în ziua de 21 noiembrie 2001, organele de poliție au
depistat în zona stației de autobuz „Drumul între vii” pe inculpatul N.V.,
având în buzunarul din stânga al hainei, cantitatea de 154,5 g heroină.
Apelul
inculpatului a fost respins de Curtea de Apel București, secția I penală, prin
decizia nr.533 din 11 septembrie 2003.
Declarând
recurs, inculpatul a susținut că nu a săvârșit infracțiunea, totul fiind o
înscenare.
Recursul
este nefondat.
În
concordanță cu probele administrate, instanțele au reținut corect situația de
fapt și vinovăția inculpatului, au încadrat just în dispozițiile legii
infracțiunea săvârșită de acesta și au aplicat o pedeapsă bine individualizată
în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C. pen.
Probele
administrate și în primul rând procesul verbal prin care s-a stabilit că
inculpatul avea asupra sa o cantitate mare de heroină, demonstrează fără dubiu
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin. (1) și (2) din Legea
nr.143/2000 de către acesta.
În
consecință, cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu
nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Recurentul
inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se include
și onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei nr.533 din 11
septembrie 2003 a Curții de Apel București, Secția I penală, ca nefondat.
Compută
din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 21
noiembrie 2001 la zi.
Obligă
pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care
se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce va fi
avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 15 ianuarie 2004.