ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6363/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința civilă nr. 13 din 21 ianuarie 2003 s-a respins ca prematură contestația înregistrată la 6 august 2002, întrucât „procedura prealabilă – nu a fost finalizată în sensul emiterii unui răspuns…de unitatea deținătoare”, iar, prin decizia civilă nr. 41 din 24 martie 2003 s-a respins apelul contestatoarelor, cu motivarea că „în mod corect instanța de fond a respins contestația”. Totodată, în apel se relevă că „petitul 1 a fost corect respins pe excepția autorității lucrului judecat”, ca și „petitul 2 corect respins ca prescris”(constatarea nulității actului de preluare la stat, a actului de privatizare și rectificarea C.F.).

Contra deciziei au declarat recurs ambele contestatoare, invocând că nu s-a cercetat fondul cauzei, sub toate aspectele, inclusiv cele două excepții de fond, autoritatea lucrului judecat și prescripția dreptului la acțiune fiind nefondate. 2. Recursul este fondat. Potrivit art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită este obligată să parcurgă faza prealabilă, declanșată prin notificare și finalizată, în termenele legale speciale, prin emiterea și comunicarea dispoziției unității deținătoare. Deși această procedură prealabilă este obligatorie, „neepuizarea ei nu constituie un obstacol în accesul liber la justiție, conform art. 21 alin. (1) din Constituție, cât timp unitatea deținătoare nu s-a conformat dispozițiilor privind termenele din Legea nr. 10/2001.

Așadar, în speță, întrucât unitatea deținătoare nu a emis dispoziția în termenul de 60 de zile, prevăzut de lege, persoana îndreptățită are calea contestației, care nu poate fi respinsă ca prematur introdusă. Or, în apel, conform art. 297 C. proc. civ., instanța, pe acest temei, urma să anuleze sentința și, apoi, să evoce fondul în limitele conferite prin procedura specială din Legea nr. 10/2001, stabilind, dacă, în raport de această lege și de dispozițiile art. 17 C. proc. civ., celelalte două capete de acțiune sunt sau nu cereri accesorii contestației, a cărei competență materială este dată tribunalului în primă instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantele B.S. și B.O. împotriva deciziei nr. 41 din 24 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2004.