ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1918/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 25 septembrie 2001 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, inculpatul P.D. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000 lei către stat din care 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În dimineața zilei de 24 aprilie 2001, inculpatul a observat-o pe minora D.L.F.

în vârstă de 13 ani și 9 luni, care se deplasa spre școală și a urmărit-o intenționând să întrețină raporturi sexuale cu aceasta. Inculpatul a încercat să o ducă pe minoră într-un loc ferit privirilor, dar, pentru că minora nu a acceptat, a tras-o de haine și a lovit-o cu palma peste față. Partea vătămată l-a mușcat de mână și a reușit să scape, fugind acasă unde a relatat despre cele întâmplate mamei sale. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii și declarațiilor părții vătămate, procesului-verbal de cercetare la fața locului, declarației martorei D.A., declarațiilor inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa. Tribunalul Sălaj, prin decizia penală nr. 5 din 9 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Simleu Silvaniei, a desființat hotărârea atacată și a dispus rejudecarea cauzei de către Tribunalul Sălaj ca primă instanță.

Apelul inculpatului P.D. a fost respins ca tardiv introdus. S-a reținut că în mod greșit Judecătoria Simleu Silvaniei a soluționat cauza, întrucât la data pronunțării hotărârii atacate competența materială cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., revenea tribunalului. Prin sentința penală nr. 25 din 13 martie 2002, Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul P.D., în baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. S-a dispus obligarea inculpatului la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut situația de fapt prezentată mai sus cu precizarea că inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, negând comiterea faptei. Instanța de judecată a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante legate de comportarea bună avută anterior comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 151 din 4 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul P.D., a desființat sentința primei instanțe cu privire la încadrarea juridică dată faptei și la pedeapsa aplicată și, judecând cauza în aceste limite a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., în tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de un an închisoare. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Onorariul apărătorului din oficiu se plătește din fondul Ministerului Justiției, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului. Instanța de control judiciar a reținut că inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că partea vătămată este o minoră în vârstă de sub 14 ani, statura acesteia recomandând-o pentru o vârstă mai mare, iar inculpatul, care știa că victima este elevă în clasa a VII-a, clasă în care învață în mod obișnuit elevi de 14-15 ani, a putut crede că și D.L.F. are aceeași etate. În consecință, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., menținându-se circumstanțele atenuante recunoscute în favoarea inculpatului, un tânăr în vârstă de 19 ani, fără antecedente penale, care a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special prevăzut de lege, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante personale. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că inculpatul P.D. se face vinovat de săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen.

Actele sale materiale s-au rezumat însă la a încerca să o convingă pe partea vătămată să-l urmeze într-un loc retras, trăgând-o de haine și, la împotrivirea acesteia, lovind-o peste față. Partea vătămată nu a suferit leziuni care să necesite îngrijiri medicale și nu a fost dezbrăcată de haine. După ce minora l-a mușcat de mână și a fugit, inculpatul a renunțat să o urmărească. În condițiile în care la locul faptei nu au existat martori, iar singurul martor al cauzei este mama victimei care a relatat susținerile fiicei sale, faptul că inculpatul P.D. a recunoscut fapta comisă dovedește o sinceritate deosebită, aportul său la rezolvarea cauzei penale fiind considerabil. De altfel, și în faza recursului, inculpatul și părinții săi, prin memoriile înaintate Curții și-au manifestat dorința de a repara urmările faptei săvârșite.

Având în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, consecințele fizice minime suportate de partea vătămată, vârsta de numai 19 ani a inculpatului la data faptei, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că în cauză nu s-a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., impunându-se reducerea cuantumului pedepsei aplicate la 6 luni închisoare. Înalta Curte apreciază că, prin cuantumul și modalitatea de executare, această pedeapsă este necesară și suficientă pentru reeducarea și reinserția socială a inculpatului P.D., asigurând, pe deplin, realizarea scopului sancțiunii penale prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursul declarat de inculpat și să caseze decizia penală nr. 151/ A din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj numai cu privire la pedeapsa aplicată acestuia pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 74 și art. 76 C. pen., pedeapsă pe care o va modifica în sensul că o va reduce de la un an închisoare la 6 luni închisoare. Celelalte dispoziții ale deciziei atacate vor fi menținute. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 189 și art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 151/ A din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj. Casează decizia atacată cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1), cu referire la art. 74 și art. 76 C. pen., în sensul că o reduce de la un an închisoare la 6 luni închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.