ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1918/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179 din 25

septembrie 2001 a Judecătoriei Simleu Silvaniei, inculpatul P.D. a fost

condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000

lei către stat din care 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din

oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În dimineața zilei de 24 aprilie

2001, inculpatul a observat-o pe minora D.L.F. în vârstă de 13 ani și 9 luni,

care se deplasa spre școală și a urmărit-o intenționând să întrețină raporturi

sexuale cu aceasta.

Inculpatul a încercat să o ducă pe

minoră într-un loc ferit privirilor, dar, pentru că minora nu a acceptat, a

tras-o de haine și a lovit-o cu palma peste față.

Partea vătămată l-a mușcat de mână

și a reușit să scape, fugind acasă unde a relatat despre cele întâmplate mamei

sale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii și declarațiilor părții

vătămate, procesului-verbal de cercetare la fața locului, declarației martorei

D.A., declarațiilor inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei reținute

în sarcina sa.

Tribunalul Sălaj, prin decizia

penală nr. 5 din 9 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Simleu Silvaniei, a desființat hotărârea atacată și a dispus

rejudecarea cauzei de către Tribunalul Sălaj ca primă instanță.

Apelul inculpatului P.D. a fost

respins ca tardiv introdus.

S-a reținut că în mod greșit

Judecătoria Simleu Silvaniei a soluționat cauza, întrucât la data pronunțării

hotărârii atacate competența materială cu privire la infracțiunea prevăzută de

art. 197 alin. (3) C. pen., revenea tribunalului.

Prin sentința penală nr. 25 din 13

martie 2002, Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul P.D., în baza art.

20, raportat la art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C.

pen., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C.

pen.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

S-a dispus obligarea inculpatului la

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut situația

de fapt prezentată mai sus cu precizarea că inculpatul a revenit asupra

declarațiilor sale, negând comiterea faptei.

Instanța de judecată a reținut în

favoarea inculpatului circumstanțe atenuante legate de comportarea bună avută

anterior comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 151 din 4 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Sălaj și inculpatul P.D., a desființat sentința primei

instanțe cu privire la încadrarea juridică dată faptei și la pedeapsa aplicată

și, judecând cauza în aceste limite a dispus schimbarea încadrării juridice din

tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197

alin. (3) C. pen., în tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia, cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de

un an închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Onorariul apărătorului din oficiu se

plătește din fondul Ministerului Justiției, cheltuielile judiciare rămânând în

sarcina statului.

Instanța de control judiciar a

reținut că inculpatul nu a avut reprezentarea faptului că partea vătămată este

o minoră în vârstă de sub 14 ani, statura acesteia recomandând-o pentru o

vârstă mai mare, iar inculpatul, care știa că victima este elevă în clasa a

VII-a, clasă în care învață în mod obișnuit elevi de 14-15 ani, a putut crede

că și D.L.F. are aceeași etate.

În consecință, s-a dispus schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 197

alin. (1) C. pen., menținându-se circumstanțele atenuante recunoscute în

favoarea inculpatului, un tânăr în vârstă de 19 ani, fără antecedente penale,

care a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul P.D., solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate spre minimul

special prevăzut de lege, dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor

atenuante personale.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor

arăta în continuare:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că inculpatul P.D. se face vinovat de săvârșirea

tentativei la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197

alin. (1) C. pen.

Actele sale materiale s-au rezumat

însă la a încerca să o convingă pe partea vătămată să-l urmeze într-un loc

retras, trăgând-o de haine și, la împotrivirea acesteia, lovind-o peste față.

Partea vătămată nu a suferit leziuni

care să necesite îngrijiri medicale și nu a fost dezbrăcată de haine.

După ce minora l-a mușcat de mână și

a fugit, inculpatul a renunțat să o urmărească.

În condițiile în care la locul

faptei nu au existat martori, iar singurul martor al cauzei este mama victimei

care a relatat susținerile fiicei sale, faptul că inculpatul P.D. a recunoscut

fapta comisă dovedește o sinceritate deosebită, aportul său la rezolvarea

cauzei penale fiind considerabil.

De altfel, și în faza recursului,

inculpatul și părinții săi, prin memoriile înaintate Curții și-au manifestat

dorința de a repara urmările faptei săvârșite.

Având în vedere împrejurările

concrete ale comiterii faptei, consecințele fizice minime suportate de partea

vătămată, vârsta de numai 19 ani a inculpatului la data faptei, Înalta Curte de

Casație și Justiție consideră că în cauză nu s-a dat eficiența cuvenită

dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., impunându-se reducerea cuantumului

pedepsei aplicate la 6 luni închisoare.

Înalta Curte apreciază că, prin

cuantumul și modalitatea de executare, această pedeapsă este necesară și

suficientă pentru reeducarea și reinserția socială a inculpatului P.D.,

asigurând, pe deplin, realizarea scopului sancțiunii penale prevăzut de art. 52

C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursul declarat de inculpat și

să caseze decizia penală nr. 151/ A din 4 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj

numai cu privire la pedeapsa aplicată acestuia pentru tentativă la infracțiunea

de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu

referire la art. 74 și art. 76 C. pen., pedeapsă pe care o va modifica în

sensul că o va reduce de la un an închisoare la 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale deciziei

atacate vor fi menținute.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 189 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 151/ A din 4 iunie 2002 a Curții

de Apel Cluj.

Casează decizia atacată cu privire

la pedeapsa aplicată inculpatului.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 197 alin. (1), cu referire la art. 74 și art. 76 C. pen., în

sensul că o reduce de la un an închisoare la 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Onorariul în sumă de 400.000 lei

pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2004.