ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 60/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 574 din 6 septembrie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul O.I.C. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea calificată de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului, fiind computată din pedeapsa principală aplicată, perioada executată în modalitatea arătată anterior, cu începere de la 29 iunie 2004, la zi. Pe latură civilă, s-a constatat că partea civilă F.M.L.

nu s-a constituit parte civilă, în cauză. Inculpatul a fost obligat la 2.800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, în după amiaza zilei de 29 iunie 2004, inculpatul a plecat, pe bicicletă, de la stâna de oi, aflată în câmp, pe raza comunei Giurgița, spre satul Curmătura, unde se află locuința sa. Pe traseul amintit, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată F.M.L., în vârstă de 9 ani, care era însoțită de fratele ei, F.C. de 7 ani, care se deplasau spre satul Filaret. Inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a lovit cu pumnul partea vătămată, doborând-o la pământ, intenționând să întrețină raport sexual cu aceasta.

Activitatea infracțională a fost întreruptă, rămânând în faza de tentativă, datorită intervenției martorilor R.M. și G., chemați în ajutor de fratele victimei. Ulterior au fost sesizate organele de poliție, care au procedat la reținerea inculpatului, care a recunoscut necondiționat desfășurarea activității infracționale arătate anterior, în scris, s-a formulat plângere de partea vătămată. Prin certificatul medico-legal nr. 1674/ A2 din 30 iunie 2004, eliberat de I.M.L. Craiova, rezultă că actele de agresiune exercitate asupra părții vătămate i-au produs leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, iar poziționarea acestora pe corpul victimei confirmă tentativa de raport sexual prin constrângere, dedusă judecății de față.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei, pe care a considerat-o prea severă. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 466 din 25 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a menținut arestarea preventivă a acestuia, a computat din pedeapsă detenția în continuare, cu începere de la 6 septembrie 2004, la zi și l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.I.C., care a reiterat motivele din apel, în sensul redozării pedepsei aplicate. Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiunii, iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Or, în cauză, se constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana inculpatului, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va fi respins, ca atare. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 iunie 2004, la zi. Văzând și dispozițiile referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.C. împotriva deciziei penale nr. 466 din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 iunie 2004 la 6 ianuarie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2005.