ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 60/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 574

din 6 septembrie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul O.I.C. la

pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea

calificată de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) și (3)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64

și art. 71 C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă a inculpatului, fiind computată din pedeapsa principală aplicată,

perioada executată în modalitatea arătată anterior, cu începere de la 29 iunie

2004, la zi.

Pe latură civilă, s-a

constatat că partea civilă F.M.L. nu s-a constituit parte civilă, în cauză.

Inculpatul a fost obligat la

2.800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei reprezintă

onorariul pentru apărătorul din oficiu, care se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

S-a reținut că, în după

amiaza zilei de 29 iunie 2004, inculpatul a plecat, pe bicicletă, de la stâna

de oi, aflată în câmp, pe raza comunei Giurgița, spre satul Curmătura, unde se

află locuința sa. Pe traseul amintit, inculpatul s-a întâlnit cu partea

vătămată F.M.L., în vârstă de 9 ani, care era însoțită de fratele ei, F.C. de 7

ani, care se deplasau spre satul Filaret.

Inculpatul, fiind sub

influența băuturilor alcoolice, a lovit cu pumnul partea vătămată, doborând-o

la pământ, intenționând să întrețină raport sexual cu aceasta. Activitatea

infracțională a fost întreruptă, rămânând în faza de tentativă, datorită

intervenției martorilor R.M. și G., chemați în ajutor de fratele victimei.

Ulterior au fost sesizate

organele de poliție, care au procedat la reținerea inculpatului, care a

recunoscut necondiționat desfășurarea activității infracționale arătate

anterior, în scris, s-a formulat plângere de partea vătămată.

Prin certificatul

medico-legal nr. 1674/ A2 din 30 iunie 2004, eliberat de I.M.L. Craiova,

rezultă că actele de agresiune exercitate asupra părții vătămate i-au produs

leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale, iar

poziționarea acestora pe corpul victimei confirmă tentativa de raport sexual

prin constrângere, dedusă judecății de față.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei, pe care a

considerat-o prea severă.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 466 din 25 octombrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, a menținut arestarea preventivă a acestuia, a computat din

pedeapsă detenția în continuare, cu începere de la 6 septembrie 2004, la zi și

l-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul O.I.C., care a reiterat motivele din apel, în sensul

redozării pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 52 C. pen.,

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiunii, iar potrivit

art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Or, în cauză, se constată că

instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul

social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și datele

referitoare la persoana inculpatului, aspecte care se regăsesc în cuantumul

pedepsei aplicate.

Așa fiind, în mod corect,

instanța de apel, a reținut că prima instanță a făcut o justă individualizare a

pedepsei, încât, recursul bazat pe reiterarea aceleiași critici, apare ca

nefondat și va fi respins, ca atare.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la

29 iunie 2004, la zi.

Văzând și dispozițiile

referitoare la reglementarea plății cheltuielilor judiciare făcute de stat,

inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul O.I.C. împotriva deciziei penale nr.

466 din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 29 iunie 2004 la 6 ianuarie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 ianuarie 2005.