ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2401/2003

Deliberând asupra recursului de față constată; Prin încheierea pronunțată la data de 21 martie 2003, în dosarul nr. 326/P/2003, Curtea de Apel Constanța a respins ca nefondată, plângerea formulată de inculpatul C.S., împotriva ordonanței de arestare preventivă nr. 2/P/2003, emisă de Parchetul Național Anticorupție, Serviciul Teritorial Anticorupție Constanța și l-a obligat pe petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut că prin ordonanțele emise de P.N.A., Serviciul Teritorial Anticorupție Constanța, la 10 ianuarie 2003 în dosarul nr. 2/P/2003 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și arestarea preventivă pe timp de 30 de zile a inculpatului C.S., pentru infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 257 C. pen.

La luarea acestor măsuri s-a avut în vedere că inculpatul, în calitate de ofițer (locotenent) al Poliției de Frontieră Constanța, ar fi primit de la o persoană suma de 4.500 dolari S.U.A. promițându-i că prin relațiile pe care le are la Poliția Rutieră și la R.A.R., îi va înmatricula, în județul Ialomița sau în municipiul București, autoturismul procurat din străinătate fără documentele legale. Ulterior, în luna septembrie 2001, inculpatul i-a comunicat că nu reușește să înregistreze mașina, pe care a preluat-o și a dat-o unei persoane din Tg. Mureș, dându-i în schimbul celor 4.500 dolari S.U.A. și mașinii un autoturism Jeep nou, care s-a dovedit a fi furat de la SC G.A. SRL București. Instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost luată, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 136 alin. ultim și art. 148 alin. (1) lit. g) și h) C. proc.

pen., astfel încât plângerea formulată este nefondată. Inculpatul a declarat recurs susținând că măsura arestării preventive este nelegală, fiind luată de un organ necompetent. S-a arătat astfel că întrucât inculpatul este ofițer de poliție, măsura arestării preventive putea fi luată numai de Parchetul Militar, precizându-se că legea privind statutul polițistului nu-și găsește aplicabilitatea în cauză. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., dar nu este fondat. Potrivit Legii nr. 360/2002, polițiștii nu mai au statut de militari, iar conform art. 36 alin. (2) din același act normativ, parchetele militare și instanțele militare nu mai sunt competente să supravegheze sau să efectueze urmărirea penală și respectiv să judece cauze, privind infracțiuni comise de polițiști.

Pe de altă parte potrivit O.U. nr. 43/2002, infracțiunile prevăzute în Legea 78/2002, printre care și cea de trafic de influență, sunt de competența Parchetului Național Anticorupție. Așa fiind, se constată că Parchetul Național Anticorupție Constanța era competent să efectueze urmărirea penală și, ca atare, să ia măsura arestării preventive împotriva inculpatului. Examinând cauza, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare, care să poată fi luat în considerare din oficiu, arestarea preventivă fiind luată cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege, astfel încât corect s-a reținut că plângerea împotriva ordonanței prin care s-a luat această măsură nu este fondată. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul C.S., împotriva încheierii din 21 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 326/2003 al Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.