ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3959/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 245 din 6 mai 1999, Tribunalul București, secția I penală, a dispus achitarea inculpatului S.C.J.L., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și, respectiv, art. 176 C. vam. (Legea nr. 141/1997). Conform art. 18 1 alin. (3), coroborat cu art. 91 C. pen., instanța a aplicat inculpatului câte 1.000.000 lei, amendă administrativă, iar în baza art. 118 lit. a) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a pistolului marca STAR EIBAR SPAIN FIRESTAR calibrul 45 mm, a trei încărcătoare și a 83 cartușe calibrul 15 mm marca FIOCCHI.

În fapt, s-a reținut că, inculpatul, în noaptea de 8 decembrie 1998, în jurul orei 2,00, a sosit pe Aeroportul București – Otopeni, cu un avion din direcția Zurich și după aplicarea vizei de către autoritățile române, la controlul vamal a declarat că nu are de declarat nimic, cu privire la conținutul bagajelor. Cu ocazia controlului efectuat, s-au descoperit, dispersate în bagaje și puse în diferite recipiente, un număr de 98 cartușe pentru pistol calibrul 45; piesele componente ale unui pistol; două încărcătoare și corpul pistolului fixat într-o ascunzătoare decupată în plăci de polistiren. Raportul de expertiză tehnico – științifică efectuat în cauză a stabilit că, elementele disparate găsite în bagajele inculpatului, compun un pistol militar marca STAR EIBAR SPAIN FIRESTAR, seria 1995241, calibrul 45 mm în stare de funcționare, cele 98 cartușe cu glonț de plumb, având calibrul 45 mm cu care se puteau efectua trageri.

S-a reținut că inculpatul nu are autorizație specială, conform Legii nr. 17/1996 pentru deținerea pistolului militar și că acesta a fost introdus în țară demontat în locuri ascunse și amenajate printre obiectele din bagaje. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 476 din 21 octombrie 1999, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat sentința penală pronunțată în cauză și a condamnat pe inculpat la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 C. vam., dispunându-se conform art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul S.C.J.L.

să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. a) C. pen., instanța a dispus confiscarea unui pistol marca STAR, calibrul 45, seria 1995241, a 3 încărcătoare și a 83 de cartușe calibrul 45, marca FIOCCHI. Hotărând astfel, instanța de apel a reținut că faptele comise de inculpat prezintă gradul concret de pericol social al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată „cu atât mai mult cu cât a introdus în țară un pistol militar și o cantitate mare de muniție, corpul pistolului fiind ascuns, mascat într-un loc decupat în plăci de poliester”. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, care, prin apărătorul său, a solicitat menținerea sentinței considerând că faptele comise nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infracțiuni”.

Prin decizia nr. 721 din 24 februarie 2000, secția penală a Curții Supreme de Justiție a admis recursul, a casat decizia penală criticată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelului declarat de parchet, deoarece procedura de citare a inculpatului nu a fost legal îndeplinită, lipsind citarea la unele adrese din România și Spania. Reprimind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus citarea inculpatului la toate adresele indicate, iar prin decizia penală nr. 120 din 12 martie 2001 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 245 din 16 mai 1999 a Tribunalului București, secția I penală, a desființat hotărârea și, rejudecând, în baza art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C.J.L.

la 2 ani închisoare și conform art. 176 C. vam., l-a condamnat la 3 ani închisoare, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. a) C. pen., instanța de control judiciar a dispus confiscarea de la inculpat a unui pistol marca STAR, calibrul 45, seria 1995241, a trei încărcătoare și a 83 cartușe, calibrul 45, marca FIOCCHI.

Instanța a dedus, totodată, din pedeapsa de executat durata arestării preventive a inculpatului de la 8 decembrie 1998, la 7 ianuarie 1999. În termen legal, decizia a fost atacată cu recursul declarat de inculpat, prin care acesta o consideră netemeinică și nelegală, întrucât nu s-a stabilit în mod corect situația de fapt, în acest sens, de exemplu, nerezultând din decizia recurată care au fost criteriile avute în vedere pentru ca arma găsită și nedeclarată de către inculpat să fie „încadrată” în categoria armelor militare, aceasta fiind o armă de tir, astfel cum rezultă din „documentația” depusă la dosar de către inculpat. Față de cele arătate, se solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 279 alin. (3) lit. a), în art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea pedepsei corespunzătoare noii încadrări.

În aceeași ordine de idei, se susține că inculpatul nu a dorit să sustragă pistolul și muniția aferentă de la controlul vamal, ci că nu a înțeles întrebarea lucrătorului vamal (care i s-a adresat în limba română) privind declararea bunurilor aflate asupra sa, astfel că instanța a comis o gravă eroare de fapt, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. În raport cu aceste susțineri și cu datele ce caracterizează persoana inculpatului (fost ofițer de carieră în armata spaniolă, membru activ al federației spaniole de tir olimpic, renumit colecționar de arme, licențiat în științe manageriale ș.a) se impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., cu toate consecințele ce decurg cu privire la stabilirea pedepselor și la regimul de executare a sancțiunii finale.

Examinând decizia atacată în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18, pct. 17 și pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis. 1. Hotărârile sunt supuse casării „când s-a comis o eroare gravă de fapt” [ (art. 385 9 alin. (1) pct. 18)] în cazul în care, contrar probelor neândoielnice existente în cauză, instanța a cărei hotărâre a fost atacată cu recurs a confirmat una dintre soluțiile pronunțate de prima instanță [(prevăzute de art. 345 alin. (1) C. proc. pen.)] în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit.

Pot fi însă erori grave de fapt, în sensul dispoziției în discuție, și acele greșeli în stabilirea situației de fapt, care au avut drept consecință nereținerea unor împrejurări sau urmări ce caracterizează conținutul juridic al altei infracțiuni decât cel reținut de către instanțe [(art. 385 9 alin. (1) pct. 17)]. 2. Revenind la cauză se constată din analiza probatoriului dispus și administrat (proces – verbal de constatare a faptelor; proces – verbal de constatare, întocmit de organele vamale; proces – verbal întocmit de organele poliției de frontieră; declarații de martori și de inculpat, coroborate cu rapoartele de expertiză balistică) că, inculpatul S.C.J.L., cetățean spaniol, a sosit pe aeroportul Otopeni, la data de 8 decembrie 1998, venind din direcția Zurich.

La punctul de trecere a frontierei acesta nu a declarat bunurile care fac parte din cele supuse controlului, astfel că la controlul vamal efectuat asupra bagajelor sale, s-au găsit mai multe componente ale unui pistol cu glonț, calibrul 45, marca STAR EIBAR SPAIN FIRESTAR, de fabricație spaniolă, precum și 98 de cartușe, calibrul 45, marca FIOCCHI. Potrivit concluziilor cuprinse în Raportul de constatare tehnico – științifică, nr. 215.699 din 10 decembrie 1998, întocmit de Ministerul de Interne, Inspectoratul general al poliției, Institutul de Criminalistică, pistolul găsit în bagajele inculpatului este armă de foc militară; este în stare de funcționare, iar muniția în litigiu este calibru 45 cu glonț din plumb cămășuit cu tombac și este în stare de funcționare.

Prin adresa din 8 decembrie 1998, Inspectoratul general al poliției, face cunoscut că pistolul marca STAR EIBAR SPAIN FIRESTAR calibru 45 seria 1995241, ridicat de la inculpat, se încadrează în categoria „arme militare” prevăzută de art. 3 lit. a) din Legea nr. 17/1996, iar cartușele constituie „muniții” pentru arme militare, potrivit art. 4 din aceeași lege). Pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul a recunoscut că nu posedă permis pentru acest fel de armă, că a fost depistat cu ea după ce i se aplicase viza de intrare în România, iar dezmembrarea pistolului în elementele sale componente, disimulate apoi în interiorul mai multor bagaje, a realizat-o pentru a trece de autoritățile spaniole, unde, de asemenea, nu a declarat la controlul vamal, nimic referitor la armă și muniția pe care o deținea.

Așa fiind, faptele și împrejurările săvârșirii lor, precum și vinovăția inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută și pedepsită de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și contrabandă, prevăzută și pedepsită de art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., rezultă fără nici un dubiu din probele complet analizate și just apreciate de către instanțe, care nu au comis o eroare gravă de fapt în stabilirea realității. 3. Nefondat se dovedește și cazul de casare referitor la greșita încadrare juridică dată faptei, deoarece potrivit „literaturii de specialitate” depuse la dosar, pistolul deținut de inculpat nu este armă militară, ci armă de tir (inculpatul fiind membru activ al federației spaniole de tir olimpic), astfel că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 279 alin. (3) lit. a) în art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 112 C. proc. pen., referitoare la „folosirea unor specialiști”, atunci când există pericolul de dispariție a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situații de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoștințele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico – științifice. Constatările tehnico – științifice împreună cu celelalte mijloace materiale de probă, contribuie la aflarea adevărului și la lămurirea cauzei sub toate aspectele, dispunerea și administrarea lor constituind o obligație pentru organele judiciare, conform dispozițiilor cuprinse în art. 62 C. proc.

pen. În consecință, încadrarea juridică a faptei inculpatului de a introduce în România o armă militară, precum și a muniției pentru o astfel de armă, fără a avea permisul necesar, în dispozițiile art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a realizat în baza declarațiilor inculpatului și a constatărilor tehnico – științifice efectuate de organele de specialitate, temeiuri legale prevăzute de legea procesual penală, iar solicitarea inculpatului de a recurge la această operațiune folosind „literatura” pusă la dispoziție, nu corespunde legislației noastre. 4. Fondat se dovedește însă cazul de recurs privind aplicarea unor pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. [(art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi)].

Cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., precum și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum ele se desprind din bogatul material depus în circumstanțiere, și care se identifică cu circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea apreciază că reținerea lor în favoarea inculpatului se impune, cu reducerea corespunzătoare a pedepselor și dispunerea suspendării condiționate a pedepsei de executat, deoarece scopul acestei sancțiuni penale poate fi atins chiar fără executarea acesteia. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc.

pen., în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) din același cod, va admite recursul declarat de inculpatul S.C.J.L., va casa hotărârile atacate, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le va modifica, în sensul că, prin reținerea dispozițiilor cuprinse în art. 74 C. pen., le va reduce de la 2 ani închisoare la un an și 6 luni, pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. și de la 3 ani închisoare la 2 ani, pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997. În temeiul art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., Curtea va contopi pedepsele în cea mai grea de 2 ani închisoare, a cărei executare o va suspenda condiționat conform art. 81 și a art. 82 din același cod, pe termenul de încercare de 5 ani, cu aplicarea art. 359 C. proc.

pen. și va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 8 decembrie 1998, la 7 ianuarie 1999.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.C.J.L. împotriva deciziei penale nr. 120 din 12 martie 2001 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată, cu privire la pedepsele aplicate și la modalitatea de executare a pedepsei. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente: de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 176 C. vam. și 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen. Modifică pedepsele aplicate inculpatului, în sensul că, prin reținerea dispozițiilor cuprinse în art. 74 – art. 76 C. pen., le reduce de la 2 ani închisoare la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen.

și de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 din Legea nr. 141/1997 (C. vam.). Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, în cea mai grea de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen. și în condițiile art. 82 C. pen., suspendă condiționat executarea pedepsei de 2 ani închisoare pe termenul de încercare de 5 ani. Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 decembrie 1998m, la 7 ianuarie 1999. Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2003.