ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2003

R O M A N I A Decizia nr.858 Dosar nr.5123/2002 S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.J.N.K. împotriva deciziei penale nr.275 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj. S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu av. Z.C. pentru inculpatul lipsă. S-a prezentat și interpretul de limbă germană. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Apărătorul învederează instanței că inculpatul a formulat recurs peste termenul prevăzut de lege. Pe fondul cauzei cere achitarea inculpatului față de circumstanțele personale ale acestuia, iar în subsidiar aplicarea prevederilor art.81 Cod penal și suspendarea condiționată a pedepsei. Procurorul a solicitat respingerea recursului ca tardiv.

Pe fondul cauzei, recursul este nefondat motivat de faptul că inculpatul cunoștea dispozițiile legale în vigoare cu atât mai mult cu cât inculpatul era la a doua intrare în țară. C U R T E A, Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.66 din 24 iulie 2002 Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul R.J.N.K., la : un an și 8 luni închisoare în baza art.176 din Legea 141/1997 cu aplicarea art.74, 76 lit.c Cod penal și un an și 6 luni închisoare în baza art.279 alin.1 și 3 lit.a Cod penal cu aplicarea art.74 și 76 lit.d Cod penal. În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare. În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani și 8 luni.

A fost dedusă reținerea din data de 22 martie 2002. S-a dispus confiscarea armei de vânătoare cal.12 mm marca „Castellani” seria 53306, carabinei calibru 7,62 x 63 mm seria 13533, armei de tir cal.22 seria 315337, revolverului marca „Smith/Wesson” cu seria BHY-4543, revolverului marca „Luger” seria 0118260, a 369 cartușe și 11 tuburi cartușe. Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut în fapt, că la data de 17 decembrie 2001, inculpatul R.J.N.K. a intrat în România, prin punctul de frontieră Borșa, ocazie cu care, fără să aibă autorizație și fără să le declare a trecut peste frontieră și introdus în țară o armă de vânătoare, o carabină, o armă de tir, 2 revolvere și 380 cartușe de diferite calibre.

Armele și muniția au fost duse la domiciliul numitei N.E, prietena inculpatului. În prealabil, inculpatul, care a mai fost în repetate rânduri în România, s-a informat și la organele vamale și la AJVPS Sălaj, în legătură cu formalitățile necesare intorducerii și autorizării deținerii de arme și muniții pe teritoriul României, ignorând însă reglementările prevăzute prin Legea nr.17/1996 referitoare la regimul armelor de foc și munițiilor. Cu ocazia percheziției efectuată la data de 22 martie 2002 la domiciliul numitei N.E. au fost găsite armele și muniția. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.e Cod procedură penală cu referire la cauza prevăzută de art.51 Cod penal, fiind în eroare cu privire la condițiile de introducere a armelor în țară și, în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art.18 1 Cod penal achitarea și luarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Prin decizia penală nr.275 din 20 octombrie 2002 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Împotriva deciziei penale sus-menționate, inculpatul a declarat recurs la data de de 8 noiembrie 2002, conform amprentei ștampilei Oficiului poștal Zalău nr.3 aplicată pe plicul de expediere a cererii către Curtea de Apel Cluj, solicitând conform art.385 3 alin.2 cu referire la art.364 Cod procedură penală, repunerea în termen, cu motivarea că, fiind cetățean german și necunoscător al limbii române, deși a fost asistat de avocat, a comunicat cu acesta numai prin intermediul translatorului, cu care însă nu s-a întâlnit în intervalul de timp de declarare a recursului.

Verificând hotărârea atacată în raport cu datele existente la dosarul cauzei, Curtea constată că cererea de repunere în termenul de recurs este nefondată, iar recursul declarat de inculpat este tardiv introdus. Potrivit art.8 din Codul de procedură penală, părților care nu vorbesc limba în care se desfășoară procesul penal, li se asigură posibilitatea de a lua cunoștință de piesele dosarului și dreptul de a vorbi în instanță și a pune concluzii, prin traducător. Așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei penale atacate, la termenul de judecată din 10 octombrie 2002, când au avut loc dezbaterile, inculpatul a fost prezent personal, asistat de apărătorul ales, avocat C.V. și interpretul W.M.R.A.

Instanța i-a creat inculpatului, astfel, toate condițiile prevăzute de lege, pentru a-și exercita drepturile procesuale, inclusiv folosirea căii de atac, fiind în contact oficial prin traducător cu apărătorul său. Faptul că nu s-a întâlnit cu translatorul în intervalul de timp în care putea declara recurs, invocat de către inculpat, dar nedovedit în vreun fel, care a mai adăugat că nici nu cunoștea că mai există o cale de atac, nu constituie o cauză temeinică de împiedicare, în sensul prevăzut de art.364 Cod procedură penală pentru a considera recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege ca fiind făcut în termen. Fiind implicat într-o cauză penală, cu un parcurs judiciar comun tuturor legislațiilor europene, inclusiv celei din țara sa de origine, organizat pe mai multe grade de jurisdicție, inculpatul era dator să se informeze - și nu să neglijeze - și, de asemenea, să acționeze în termenul și cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de lege.

Față de cele ce preced și constatând că împotriva deciziei penale nr.275 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, inculpatul R.J.N.K., prezent la dezbateri, a declarat recurs la data de 8 noiembrie 2002, în raport cu prevederile art.385 3 cu referire la art.363 alin.3 Cod procedură penală se învederează tardivitatea recursului și ca urmare, în baza art.385 15 pct.1 lit.a Cod procedură penală se va dispune atât respingerea cererii de repunere în termen, cât și a recursului, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurentul inculpat R.J.N.K. împotriva deciziei penale nr.275 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj. Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul R.J.N.K. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică,azi 19 februarie 2003.