ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 858/2003

R  O

M  A  N  I  A

Decizia nr.858

Dosar nr.5123/2002

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul

R.J.N.K. împotriva deciziei penale nr.275 din 10 octombrie 2002  a Curții de Apel

Cluj.

S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu av. Z.C.

pentru inculpatul lipsă.

S-a prezentat și interpretul de limbă germană.

Procedura

de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul

învederează instanței că inculpatul a formulat recurs peste termenul prevăzut

de lege.

Pe

fondul cauzei cere achitarea inculpatului față de circumstanțele personale ale

acestuia, iar în subsidiar aplicarea prevederilor art.81 Cod penal și

suspendarea condiționată a pedepsei.

Procurorul

a solicitat respingerea recursului ca tardiv. Pe fondul cauzei, recursul este

nefondat motivat de faptul că inculpatul cunoștea dispozițiile legale în

vigoare cu atât mai mult cu cât inculpatul era la a doua intrare în țară.

C

U  R  T  E  A,

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.66 din 24 iulie 2002 Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe

inculpatul R.J.N.K.,  la : un an și 8 luni închisoare în baza art.176 din Legea

141/1997 cu aplicarea art.74, 76 lit.c Cod penal și un an și 6 luni închisoare

în baza art.279 alin.1 și 3 lit.a Cod penal cu aplicarea art.74 și 76 lit.d Cod

penal.

În baza

art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 8

luni închisoare.

În temeiul

art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

termenul de încercare de 3 ani și 8 luni.

A fost

dedusă reținerea din data de 22 martie 2002.

S-a dispus

confiscarea armei de vânătoare cal.12 mm marca „Castellani” seria 53306,

carabinei calibru 7,62 x 63 mm seria 13533, armei de tir cal.22 seria 315337,

revolverului marca „Smith/Wesson” cu seria BHY-4543, revolverului marca „Luger”

seria 0118260, a 369 cartușe și 11 tuburi cartușe.

Inculpatul

a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a

reținut în fapt, că la data de 17 decembrie 2001, inculpatul R.J.N.K. a intrat

în România, prin punctul de frontieră Borșa, ocazie cu care, fără să aibă

autorizație și fără să le declare a trecut peste frontieră și introdus în țară

o armă de vânătoare, o carabină, o armă de tir, 2 revolvere și 380 cartușe de

diferite calibre.

Armele și

muniția au fost duse la domiciliul numitei N.E, prietena inculpatului.

În

prealabil, inculpatul, care a mai fost în repetate rânduri în România, s-a

informat și la organele vamale și la AJVPS Sălaj, în legătură cu formalitățile

necesare intorducerii și autorizării deținerii de arme și muniții pe teritoriul

României, ignorând însă reglementările prevăzute prin Legea nr.17/1996

referitoare la regimul armelor de foc și munițiilor.

Cu ocazia

percheziției efectuată la data de 22 martie 2002 la domiciliul numitei N.E. au

fost găsite armele și muniția.

Împotriva

acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea în temeiul

art.10 lit.e Cod procedură penală cu referire la cauza prevăzută de art.51 Cod

penal, fiind în eroare cu privire la condițiile de introducere a armelor în

țară și, în subsidiar, aplicarea dispozițiilor art.18

1

Cod penal

achitarea și luarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Prin

decizia penală nr.275 din 20 octombrie 2002 Curtea de Apel Cluj a respins ca

nefondat apelul inculpatului, constatând că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică.

Împotriva

deciziei penale sus-menționate, inculpatul a declarat recurs la data de de 8

noiembrie 2002, conform amprentei ștampilei Oficiului poștal Zalău nr.3

aplicată pe plicul de expediere a cererii către Curtea de Apel Cluj, solicitând

conform art.385

3

alin.2 cu referire la art.364 Cod procedură penală,

repunerea în termen, cu motivarea că, fiind cetățean german și necunoscător al

limbii române, deși a fost asistat de avocat, a comunicat cu acesta numai prin

intermediul translatorului, cu care însă nu s-a întâlnit în intervalul de timp

de declarare a recursului.

Verificând

hotărârea atacată în raport cu datele existente la dosarul cauzei, Curtea

constată că cererea de repunere în termenul de recurs este nefondată, iar

recursul declarat de inculpat este tardiv introdus.

Potrivit

art.8 din Codul de procedură penală, părților care nu vorbesc limba în care se

desfășoară procesul penal, li se asigură posibilitatea de a lua cunoștință de

piesele dosarului și dreptul de a vorbi în instanță și a pune concluzii, prin

traducător.

Așa cum

rezultă din partea introductivă a deciziei penale atacate, la termenul de

judecată din 10 octombrie 2002, când au avut loc dezbaterile, inculpatul a fost

prezent personal, asistat de apărătorul ales, avocat C.V. și interpretul W.M.R.A.

Instanța

i-a creat inculpatului, astfel, toate condițiile prevăzute de lege, pentru a-și

exercita drepturile procesuale, inclusiv folosirea căii de atac, fiind în

contact oficial prin traducător cu apărătorul său.

Faptul că

nu s-a întâlnit cu translatorul în intervalul de timp în care putea declara

recurs, invocat de către inculpat, dar nedovedit în vreun fel, care a mai

adăugat că nici nu cunoștea că mai există o cale de atac, nu constituie o cauză

temeinică de împiedicare, în sensul prevăzut de art.364 Cod procedură penală

pentru a considera recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege

ca fiind făcut în termen.

Fiind

implicat într-o cauză penală, cu un parcurs judiciar comun tuturor

legislațiilor europene, inclusiv celei din țara sa de origine, organizat pe mai

multe grade de jurisdicție, inculpatul era dator să se informeze - și nu să

neglijeze -  și, de asemenea, să acționeze în termenul și cu respectarea

celorlalte condiții prevăzute de lege.

Față de

cele ce preced și constatând că împotriva deciziei penale nr.275 din 10

octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj, inculpatul R.J.N.K., prezent la

dezbateri, a declarat recurs la data de 8 noiembrie 2002,  în raport cu

prevederile art.385

3

cu referire la art.363 alin.3 Cod procedură

penală se învederează tardivitatea recursului și ca urmare, în baza art.385

15

pct.1 lit.a Cod procedură penală se va dispune atât respingerea cererii  de

repunere în termen, cât și a recursului, ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge

cererea de repunere în termen formulată de recurentul inculpat R.J.N.K.

împotriva deciziei penale nr.275 din 10 octombrie 2002 a Curții de Apel Cluj.

Respinge,

ca tardiv, recursul formulat de inculpatul R.J.N.K. împotriva aceleiași decizii

penale.

Obligă pe

inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică,azi 19 februarie 2003.