ÎCCJ, decizie (scj.ro #84579)

Recurs.

Tardivitate. Repunere în termen

Declararea recursului de către inculpat, cetățean străin,

după expirarea termenului prevăzut de lege, cu motivarea că, necunoscând limba

română și neștiind că există cale de atac împotriva deciziei pronunțate în

apel, nu justifică repunerea în termenul de recurs a inculpatului, de vreme ce

la judecata apelului a fost asistat de apărător și de interpret.

Secția

penală, decizia nr.858 din 19 februarie 2003

Prin sentința penală nr.66 din 24 iulie 2002, Tribunalul Sălaj a condamnat pe

inculpatul R.J.,  în baza art.176 din Legea 141/1997 și art.279 alin.1 și

3 C.pen.

Instanța a reținut că, la 17 decembrie 2001, inculpatul, cetățean străin, a

intrat în România prin punctul de frontieră Borșa, ocazie cu care, fără să aibă

autorizație și fără să le declare, a trecut peste frontieră și introdus în țară

o armă de vânătoare, o carabină, o armă de tir, 2 revolvere și 380 de cartușe

de diferite calibre.

Prin decizia penală nr.275 din 20 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a respins

apelul inculpatului.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs la data de 8 noiembrie 2002,

solicitând, conform art.385

3

alin.2 raportat la art.364 C.proc.pen.

repunerea în termen, cu motivarea că, fiind  necunoscător al limbii

române, deși a fost asistat de avocat, a comunicat cu acesta numai prin

intermediul translatorului, cu care însă nu s-a întâlnit în termenul  de

declarare a recursului.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.8 C.proc.pen., părților care nu vorbesc limba în care se

desfășoară procesul penal, li se asigură posibilitatea de a lua cunoștință de

piesele dosarului și dreptul de a vorbi în instanță și a pune concluzii, prin

traducător.

Așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei atacate, la termenul de

judecată din 10 octombrie 2002, când au avut loc dezbaterile, inculpatul a fost

prezent,  asistat de apărătorul ales și de interpretul W.M.R.A.

Instanța i-a creat inculpatului, astfel, toate condițiile prevăzute de lege

pentru a-și exercita drepturile procesuale, inclusiv folosirea căii de atac,

fiind în contact oficial, prin traducător, cu apărătorul său.

Faptul că nu s-a întâlnit cu translatorul în intervalul de timp în care putea

declara recurs, precum și faptul că nici nu cunoștea că mai există o cale de

atac, invocate de inculpat, nu constituie o cauză temeinică de împiedicare, în

sensul prevăzut în art.364 C.proc.pen. pentru a se considera recursul declarat

după expirarea termenului prevăzut de lege, ca fiind făcut în termen. Fiind

implicat într-o cauză penală, inculpatul era dator să se informeze și să

acționeze în termenul și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

În consecință, recursul inculpatului a fost respins ca tardiv.