ÎCCJ, decizie (scj.ro #85551)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85551) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs.
Tardivitate.
Îndreptarea erorilor materiale.
Datele în temeiul
cărora se stabilește exercitarea în termen a recursului
Cuprins pe materii:
Drept
procesual penal.
Partea generală.
Îndreptarea
erorilor materiale.
Partea specială.
Recursul.
Termenul de recurs
Indice alfabetic:
Drept
procesual penal
- Îndreptarea erorilor materiale
- Termenul de declarare a recursului
C.
proc. pen.,
art.
195, art.
385
3
Mențiunea din practicaua deciziei instanței de apel că inculpatul a fost
prezent și a pus concluzii la judecată, în raport cu care termenul de recurs
curge de la pronunțare, are caracter de autenticitate
ce
nu poate fi combătută cu probe constând în mențiunile din caietul grefierului
și din notele unui judecător, în sensul că inculpatul a lipsit de la judecată.
În cazul în care mențiunile din decizie nu au fost îndreptate potrivit
procedurii prevăzute în art. 195 C. proc.
pen.,
acestea fac dovada, ca orice act autentic, până la înscriere în fals.
I.C.C.J., completul de 9 judecători, decizia nr.
110 din 15 martie 2004
Prin sentința penală nr.
71 din 25 mai 1999,
Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul C.I. pentru săvârșirea infracțiunilor
prevăzute în art.
282, art.
215,
art.
289 și art.
291 C. pen.
Apelurile declarate de procuror și de inculpat au fost
respinse de Curtea de Apel
Craiova
prin decizia penală
nr.
99 din 6 martie 2001.
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 5193 din 28
noiembrie 2001, a respins recursul declarat de inculpat ca tardiv introdus, cu motivarea
că, deși prezent la judecarea apelului la 6 martie 2001, inculpatul
a
declarat recurs la data de 27 martie 2001, cu
depășirea termenului prevăzut de lege.
Împotriva acestei din urmă hotărâri s-a declarat recurs în anulare, susținându-se
că inculpatul nu a fost prezent la judecarea apelului, iar dispozitivul
deciziei i s-a comunicat la 13 martie 2001, recursul declarat la 22 martie 2001
fiind în termen.
Recursul în anulare
este
nefondat.
În practicaua deciziei penale nr.
99 din 6 martie 2001
a Curții de Apel
Craiova
s-a consemnat că la apel
a
răspuns inculpatul, care a declarat că își însușește concluziile avocatului
său.
Din cuprinsul deciziei rezultă, deci, că inculpatul a fost prezent la judecarea
apelului, împrejurare în care termenul de recurs curge de la pronunțare, în
raport cu care instanța de recurs a decis corect că recursul a fost declarat
tardiv.
În susținerea motivării că inculpatul nu a fost prezent la judecarea apelului
s-a anexat la recursul în anulare
un
certificat în
acest sens emis de Curtea de Apel
Craiova
, arătându-se că această concluzie
rezultă din examinarea caietului de ședință al unuia dintre judecători, precum
și din caietul de ședință al grefierului.
Se constată, sub acest aspect, că înscrisurile menționate nu constituie probe
și, în consecință, nu pot duce la concluzia că inculpatul a fost prezent la
dezbaterea apelului, deoarece legea recunoaște hotărârii judecătorești
calitatea de înscris autentic, iar ca forță probantă înscrisul autentic se
bucură de prezumția de autenticitate în întregul său, dacă a fost regulat
întocmit.
Totodată, mențiunile cuprinse în actul autentic cu privire la constatările prin
propriile simțuri a celui care se află în exercițiul funcțiunii și în limitele
competenței sale, se bucură de putere doveditoare deplină, acestea neputând fi
înlăturate decât prin înscrierea în fals.
Este adevărat că cele reținute în practicaua deciziei cu privire la prezența
inculpatului ar putea constitui o eroare materială
ce
se poate îndrepta potrivit art.
195 alin.
(1) C. proc.
pen.,
ceea ce însă în cauză nu s-a făcut.
Cum înscrisurile invocate nu au putere doveditoare în contra celor reținute în
cuprinsul părții introductive a deciziei menționate
și
cum în cauză nu s-a făcut aplicarea art. 195 C. proc.
pen.,
criticile formulate se constată a fi nefondate, motiv pentru care recursul în
anulare a fost respins.