ÎCCJ, decizie (scj.ro #85548)

Apel peste

termen. Data rămânerii definitive a hotărârii

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Partea

specială. Judecata. Căi de atac.

Apel

Indice alfabetic

:  Drept procesual penal

- apel

peste termen

- rămânerea

definitivă a hotărârii

C. proc. pen

., art. 365, art. 416 pct. 2 lit. a)

În cazul în care apelul peste termen a fost respins, data rămânerii definitive

a hotărârii este, potrivit art. 416 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,  din

lipsa unui apel declarat în termen, data expirării termenului de apel.

Când apelul peste termen a fost admis și s-a desființat sentința, hotărârea

rămâne definitivă potrivit art. 416 pct. 4 sau 5 din același cod.

I.C.C.J., Completul de 9

judecători, decizia nr.74 din 16 februarie 2004

Prin sentința penală nr. 276 din 17 octombrie 2000, Tribunalul Satu Mare a

condamnat pe inculpatul B.V. la un an închisoare pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de ieșire din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei

prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) și alin.

ultim din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art.10 din Legea nr. 137/1997, s-a revocat beneficiul grațierii

condiționate a pedepselor stabilite prin sentința penală nr. 1226 din 17

noiembrie 1997 a Judecătoriei Rădăuți, urmând ca pedeapsa rezultantă, de un an

închisoare, să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauza supusă

judecății.

Instanța a reținut că, în noaptea de 11 mai 2000, inculpatul, împreună cu alte

persoane, a încercat să iasă din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 74/A din 22 martie 2001, a

respins apelul inculpatului ca nefondat.

Recursul declarat de inculpat a fost admis prin decizia nr. 4262 din 10

octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-au casat

hotărârile atacate, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei în prevederile

art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, s-a

suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată în baza

noii încadrări juridice și, constatându-se că infracțiunile ce au format

obiectul condamnării anterioare sunt concurente cu tentativa de trecere

frauduloasă a frontierei, s-au înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și

revocarea beneficiului grațierii pedepselor anterioare.

În ceea ce privește starea de recidivă și revocarea grațierii, instanța de

recurs a motivat că prin hotărârile atacate s-a reținut greșit că

sentința  penală nr. 1226/1997 a Judecătoriei Rădăuți a rămas

definitivă  la data expirării termenului de apel, 22 decembrie 1997, iar

nu la 4 iulie 2001 când, în urma rejudecării după casare a apelului declarat

peste termen, acesta a fost respins ca nefondat, situație în care la data

pronunțării sentinței în cauza de față, la 17 octombrie 2000, nu a existat o

condamnare anterioară definitivă care să constituie primul termen al recidivei,

infracțiunile fiind, deci, concurente.

Împotriva ultimei decizii s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că

instanța de recurs a înlăturat contrar legii aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și dispoziția de revocare a grațierii pedepselor anterioare, sentința penală

nr. 1226/1997 rămânând definitivă la data expirării termenului de apel,

anterior săvârșirii ultimei infracțiuni.

Recursul în anulare este fondat.

Din actele cauzei, rezultă următoarele:

Sentința penală nr. 1226 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Rădăuți a fost

atacată cu apel de inculpat la 8 decembrie 2000, acesta cerând repunerea în

termen, cu motivarea că, fiind plecat din țară, nu a luat cunoștință despre

hotărârea primei instanțe decât la întoarcerea din străinătate, ceea ce

constituie o cauză temeinică de împiedicare a exercitării în termen a apelului.

Prin decizia penală nr. 21 din 10 ianuarie 2001, Tribunalul Suceava a respins

cererea de repunere în termen și a respins apelul inculpatului ca tardiv.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 269 din 15 martie 2001, a

respins recursul declarat de inculpat, a casat decizia atacată și a trimis

cauza tribunalului pentru rejudecarea apelului, cu motivarea că, inculpatul

lipsind atât la judecată, cât și la pronunțare în fața primei instanțe, sunt

incidente  prevederile art. 365 C. proc. pen. referitoare la apelul peste

termen.

Rejudecând apelul, prin decizia penală nr. 489 din 4 iulie 2001, Tribunalul

Suceava a respins apelul inculpatului ca nefondat, soluție menținută în recurs

prin decizia penală nr. 700 din 3 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava.

În prezenta cauză Tribunalul Satu Mare a reținut că sentința penală în discuție

a rămas definitivă la 22 decembrie 1997, data expirării termenului de apel, în

raport  cu data comunicării sentinței, la 11 decembrie 1997. Această dată

fiind anterioară săvârșirii, la 11 mai 2000, a tentativei de trecere

frauduloasă a frontierei, a reținut, așa cum s-a arătat, starea de recidivă de

după condamnare; ultima infracțiune fiind săvârșită  înăuntrul termenului

de încercare de 3 ani a grațierii condiționate, a revocat beneficiul grațierii

pedepselor anterioare, soluție menținută în apel.

Instanța de recurs a reținut că sentința nr. 1226/1997 a rămas definitivă la 3

octombrie 2001, când curtea de apel a respins recursul inculpatului ca

nefondat.

În ceea ce privește data rămânerii definitive a menționatei sentințe, cu

consecințe asupra stării de recidivă și a revocării grațierii, sunt de observat

următoarele.

Potrivit  art. 416 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., hotărârile primei

instanțe rămân definitive la data expirării termenului de apel, când nu s-a

declarat apel în termen.

În conformitate cu  art. 365 din același cod, partea care a lipsit atât la

judecată, cât și la pronunțare, poate declara apel peste termen.

Spre deosebire de instituția repunerii în termen când, potrivit art. 364 C.

proc. pen., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este

considerat ca fiind făcut în termen, apelul peste termen nu este considerat ca

fiind făcut în termen, iar executarea nu se suspendă, ceea ce înseamnă că

hotărârea atacată are caracter definitiv și executoriu, iar în cazul

respingerii apelului peste termen hotărârea primei instanțe rămâne definitivă,

potrivit art.416 pct. 2 lit. a), la data expirării termenului de apel, în lipsa

apelului declarat în termen.

Ca atare, inculpatul fiind condamnat definitiv la  pedeapsa închisorii mai

mare de 6 luni și săvârșind o nouă infracțiune intenționată pentru care legea

prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, în termenul de încercare al

grațierii condiționate, reținerea recidivei potrivit art. 37 alin. (1) lit. a)

C. pen. și revocarea grațierii conform art. 10 din Legea nr. 137/1997 sunt

legale și temeinice.

În consecință, recursul în anulare a fost admis, s-a casat în parte decizia

atacată cu privire la înlăturarea aplicării prevederilor referitoare la starea

de recidivă și la revocarea beneficiului grațierii, care au fost menținute, și

s-a dispus înlăturarea aplicării art. 81 C. pen. privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei.