ÎCCJ, decizie (scj.ro #85548)

Apel peste termen. Data rămânerii definitive a hotărârii Cuprins pe materii : Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căi de atac. Apel Indice alfabetic : Drept procesual penal - apel peste termen - rămânerea definitivă a hotărârii C. proc. pen ., art. 365, art. 416 pct. 2 lit. a) În cazul în care apelul peste termen a fost respins, data rămânerii definitive a hotărârii este, potrivit art. 416 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., din lipsa unui apel declarat în termen, data expirării termenului de apel. Când apelul peste termen a fost admis și s-a desființat sentința, hotărârea rămâne definitivă potrivit art. 416 pct. 4 sau 5 din același cod. I.C.C.J., Completul de 9 judecători, decizia nr.74 din 16 februarie 2004 Prin sentința penală nr. 276 din 17 octombrie 2000, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul B.V.

la un an închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de ieșire din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. b) și alin. ultim din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. În temeiul art.10 din Legea nr. 137/1997, s-a revocat beneficiul grațierii condiționate a pedepselor stabilite prin sentința penală nr. 1226 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Rădăuți, urmând ca pedeapsa rezultantă, de un an închisoare, să fie executată alături de pedeapsa aplicată în cauza supusă judecății. Instanța a reținut că, în noaptea de 11 mai 2000, inculpatul, împreună cu alte persoane, a încercat să iasă din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 74/A din 22 martie 2001, a respins apelul inculpatului ca nefondat. Recursul declarat de inculpat a fost admis prin decizia nr. 4262 din 10 octombrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, s-au casat hotărârile atacate, s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei în prevederile art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. 1 din O.U.G. nr. 105/2001, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată în baza noii încadrări juridice și, constatându-se că infracțiunile ce au format obiectul condamnării anterioare sunt concurente cu tentativa de trecere frauduloasă a frontierei, s-au înlăturat aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și revocarea beneficiului grațierii pedepselor anterioare. În ceea ce privește starea de recidivă și revocarea grațierii, instanța de recurs a motivat că prin hotărârile atacate s-a reținut greșit că sentința penală nr. 1226/1997 a Judecătoriei Rădăuți a rămas definitivă la data expirării termenului de apel, 22 decembrie 1997, iar nu la 4 iulie 2001 când, în urma rejudecării după casare a apelului declarat peste termen, acesta a fost respins ca nefondat, situație în care la data pronunțării sentinței în cauza de față, la 17 octombrie 2000, nu a existat o condamnare anterioară definitivă care să constituie primul termen al recidivei, infracțiunile fiind, deci, concurente. Împotriva ultimei decizii s-a declarat recurs în anulare, cu motivarea că instanța de recurs a înlăturat contrar legii aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și dispoziția de revocare a grațierii pedepselor anterioare, sentința penală nr. 1226/1997 rămânând definitivă la data expirării termenului de apel, anterior săvârșirii ultimei infracțiuni. Recursul în anulare este fondat. Din actele cauzei, rezultă următoarele: Sentința penală nr. 1226 din 17 noiembrie 1997 a Judecătoriei Rădăuți a fost atacată cu apel de inculpat la 8 decembrie 2000, acesta cerând repunerea în termen, cu motivarea că, fiind plecat din țară, nu a luat cunoștință despre hotărârea primei instanțe decât la întoarcerea din străinătate, ceea ce constituie o cauză temeinică de împiedicare a exercitării în termen a apelului. Prin decizia penală nr. 21 din 10 ianuarie 2001, Tribunalul Suceava a respins cererea de repunere în termen și a respins apelul inculpatului ca tardiv.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 269 din 15 martie 2001, a respins recursul declarat de inculpat, a casat decizia atacată și a trimis cauza tribunalului pentru rejudecarea apelului, cu motivarea că, inculpatul lipsind atât la judecată, cât și la pronunțare în fața primei instanțe, sunt incidente prevederile art. 365 C. proc. pen. referitoare la apelul peste termen. Rejudecând apelul, prin decizia penală nr. 489 din 4 iulie 2001, Tribunalul Suceava a respins apelul inculpatului ca nefondat, soluție menținută în recurs prin decizia penală nr. 700 din 3 octombrie 2001 a Curții de Apel Suceava.

În prezenta cauză Tribunalul Satu Mare a reținut că sentința penală în discuție a rămas definitivă la 22 decembrie 1997, data expirării termenului de apel, în raport cu data comunicării sentinței, la 11 decembrie 1997. Această dată fiind anterioară săvârșirii, la 11 mai 2000, a tentativei de trecere frauduloasă a frontierei, a reținut, așa cum s-a arătat, starea de recidivă de după condamnare; ultima infracțiune fiind săvârșită înăuntrul termenului de încercare de 3 ani a grațierii condiționate, a revocat beneficiul grațierii pedepselor anterioare, soluție menținută în apel. Instanța de recurs a reținut că sentința nr. 1226/1997 a rămas definitivă la 3 octombrie 2001, când curtea de apel a respins recursul inculpatului ca nefondat.

În ceea ce privește data rămânerii definitive a menționatei sentințe, cu consecințe asupra stării de recidivă și a revocării grațierii, sunt de observat următoarele. Potrivit art. 416 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive la data expirării termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen. În conformitate cu art. 365 din același cod, partea care a lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare, poate declara apel peste termen. Spre deosebire de instituția repunerii în termen când, potrivit art. 364 C. proc.

pen., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, apelul peste termen nu este considerat ca fiind făcut în termen, iar executarea nu se suspendă, ceea ce înseamnă că hotărârea atacată are caracter definitiv și executoriu, iar în cazul respingerii apelului peste termen hotărârea primei instanțe rămâne definitivă, potrivit art.416 pct. 2 lit. a), la data expirării termenului de apel, în lipsa apelului declarat în termen. Ca atare, inculpatul fiind condamnat definitiv la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni și săvârșind o nouă infracțiune intenționată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an, în termenul de încercare al grațierii condiționate, reținerea recidivei potrivit art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

și revocarea grațierii conform art. 10 din Legea nr. 137/1997 sunt legale și temeinice. În consecință, recursul în anulare a fost admis, s-a casat în parte decizia atacată cu privire la înlăturarea aplicării prevederilor referitoare la starea de recidivă și la revocarea beneficiului grațierii, care au fost menținute, și s-a dispus înlăturarea aplicării art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.