ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL Breaza împotriva deciziei nr.901 din 17 iulie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial. La apelul nominal s-au prezentat la a doua strigare recurenta reclamantă prin avocat C.V.și intimata pârâtă SC T.B. SA Câmpina, prin D.M.. Procedura legal îndeplinită. Magistratul asistent a referit că recursul nu este timbrat cu 26.821.306 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar. Apărătorul recurentei reclamante depune dovada achitării taxei de timbru. Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond părților. Apărătorul recurentei susține oral motivele de recurs și pune concluzii de admitere, astfel cum a fost formulat și în scris.

Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru. Intimata, prin apărător solicită respingerea recursului ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 iunie 2000, reclamanta SC C.I. SRL Breaza a chemat în judecată pârâta SC T.B. SA Câmpina solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să se dispună reactualizarea sumei de 705.509.481 lei, în funcție de indicele de inflație calculat pe perioada 2 martie 1997 la zi și să fie obligată la plata sumei de 10.000.000 lei lunar începând cu data de 10 februarie 1998; să-i fie acordat un drept de retenție asupra spațiilor ce compun Complexul Parc Breaza, strR.

nr.65 până la plata integrală a sumelor datorate. Prin sentința civilă nr.134 din 23 ianuarie 2001, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 2.321.781.051 lei reprezentând suma de 705.509.481 lei reactualizată și suma de 578.100.167 lei reprezentând reactualizarea sumei de 10.000.000 lei lunar, instanța acordând și un drept de retenție asupra spațiilor din Complexul Parc Breaza, până la plata integrală a debitelor.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reactualizarea sumei de 705.509.481 lei, debit stabilit prin hotărârea irevocabilă a Curții Supreme de Justiție, în raport cu indicele de inflație pe perioada 2 martie 1997- 30 septembrie 2000, reprezintă suma de 2.321.781.051 lei, iar suma de 10.000.000 lei reactualizată începând cu luna februarie 1998 și până la finele lunii octombrie 2000, se ridică la suma de 578.100.167 lei, așa cum s-a stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză, astfel că în baza dispozițiilor art.1073 Cod civil se impune admiterea pretențiilor cât și acordarea dreptului de retenție asupra spațiilor. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta ,criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie.

Se susține că în mod eronat reactualizarea debitului s-a făcut de la data de 2 martie 1997 în loc de 19 aprilie 2000, data la care s-a stabilit debitul prin hotărârea irevocabilă a instanței supreme și că în mod legal reactualizarea trebuia să se realizeze după criteriile menționate de O.G. nr.9/2000. De asemenea apelanta consideră că tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut, incluzând în suma reactualizată de 2.321.781.051 lei și debitul de 705.509.481 lei, iar debitul de 10.000.000 lei a fost reactualizat deși acest lucru nu s-a solicitat prin cererea introductivă și nici această cerere nu a fost completată ulterior. S-a criticat și acordarea dreptului de retenție motivat de faptul că în fața instanțelor judecătorești se află în curs de soluționare acțiunea în revendicare a imobilului de către foștii proprietari.

Curtea de Apel Ploiești , Secția comercială și de contencios administrativ ,prin decizia civilă nr.901 din 17 iulie 2001, a admis apelul, hotărârea criticată fiind schimbată în parte, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.616.271.570 lei (în loc de 2.321.781.051 lei) și a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 578.100.167 lei, cu plata cheltuielilor de judecată aferente. În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că îmbunătățirile au fost finalizate la data de 2 martie 1997 și trebuiau achitate de pârâtă, reactualizarea fiind corect făcută în raport cu această dată. S-a reținut justificată critica privind cuantumul sumei acordate instanța de fond eronat incluzând și debitul inițial ,respectiv suma de 705.509.481 lei.

De asemenea, s-a apreciat ,că, în lipsa unor probatorii din care să rezulte că pentru conservarea imobilului intimata a efectuat cheltuieli, nu se justifică acordarea sumei de 10.000.000 lei pe zi și cu atât mai puțin reactualizarea acestei sume atâta timp cât nu s-a solicitat prin cerere scrisă modificarea acțiunii introductive în condițiile art.132 Cod procedură civilă. S-a înlăturat și motivul de apel cu privire la acordarea dreptului de retenție, fiind irelevantă împrejurarea că imobilul este revendicat de foștii proprietari în altă cauză în curs de soluționare. Cu petiția înregistrată la data de 6 august 2001 SC C.I. SRL Breaza a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel ,criticile făcând referire la dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă.

Se susține ,că, deși prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-a reținut că suma reactualizată este de 2.321.781.051 lei, în mod eronat instanța de apel a înlăturat obligarea la plata debitului inițial de 705.509.481 lei. De asemenea se critică și soluția de respingere a cererii privind reactualizarea sumei de 10.000.000 lei lunar reprezentând cheltuielile ocazionate cu conservarea imobilului și clădirilor, pe motiv că nu s-a solicitat în cererea introductivă, apreciind că o asemenea cerere reprezintă în realitate o majorare a câtimii pretențiilor care se putea face orcicând, chiar oral, până la închiderea dezbaterilor. Recursul este nefondat. Prin decizia civilă nr.2184 din 19 aprilie 2000, Curtea Supremă de Justiție a obligat irevocabil intimata SC T.B.

SA la plata sumei de 705.509.481 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor, existând deci un titlu executoriu pentru această sumă. În aceste condiții, justificat, instanța de apel a apreciat că se impune ,în condițiile art.1054 Cod civil obligarea debitoarei la plata daunelor reprezentând procentul de inflație a sumei de 1.616.271.570 lei conform calculului efectuat de expertiza dispusă în cauză, întrucât pentru suma de 705.509.481 lei există un titlu executoriu, prin acordarea acestei sume realizându-se o îmbogățire fără justă cauză în condițiile art.992 Cod civil. Ca atare, nu se poate reține că instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.

Cu privire la capătul de cerere reprezentând actualizarea sumei de 10.000.000 lei reprezentând cheltuieli lunare pentru conservarea imobilului, reactualizarea reprezintă în realitate un capăt de cerere distinct făcând referire la daune, reprezentând procentul de inflație, situație în care justificat instanța de apel a apreciat că nu au fost respectare dispozițiile art.132 Cod procedură civilă. De altfel ,așa cum s-a cum s-a reținut, recurenta nu a produs dovezi în condițiile art.46 Cod comercial din care să rezulte că a efectuat cheltuieli pentru conservarea imobilului situație în care și această critică urmează a fi înlăturată. Față de cele arătate rezultă că hotărârea pronunțată este legală și temeinică fiind dată cu respectarea întocmai a legii, situație în care potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL Breaza împotriva deciziei nr.901 din 17 iulie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2003.