ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat
de reclamanta SC C.I. SRL Breaza împotriva deciziei nr.901 din 17 iulie 2001 a
Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial.
La apelul nominal s-au prezentat la a
doua strigare recurenta reclamantă prin avocat C.V.și intimata pârâtă SC T.B. SA
Câmpina, prin D.M..
Procedura legal îndeplinită.
Magistratul asistent a referit că
recursul nu este timbrat cu 26.821.306 lei taxă judiciară de timbru și 50.000
lei timbru judiciar.
Apărătorul recurentei reclamante depune
dovada achitării taxei de timbru.
Curtea, constatând cauza în stare de
judecată acordă cuvântul pe fond părților.
Apărătorul recurentei susține oral
motivele de recurs și pune concluzii de admitere, astfel cum a fost formulat și
în scris. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru.
Intimata, prin apărător solicită
respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de
13 iunie 2000, reclamanta SC C.I. SRL Breaza a chemat în judecată pârâta SC T.B.
SA Câmpina solicitând ca în baza sentinței civile ce se va pronunța să se
dispună reactualizarea sumei de 705.509.481 lei, în funcție de indicele de
inflație calculat pe perioada 2 martie 1997 la zi și să fie obligată la plata
sumei de 10.000.000 lei lunar începând cu data de 10 februarie 1998; să-i fie
acordat un drept de retenție asupra spațiilor ce compun Complexul Parc Breaza,
strR. nr.65 până la plata integrală a sumelor datorate.
Prin sentința civilă nr.134 din 23
ianuarie 2001, Tribunalul Prahova a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata
sumei de 2.321.781.051 lei reprezentând suma de 705.509.481 lei reactualizată
și suma de 578.100.167 lei reprezentând reactualizarea sumei de 10.000.000 lei
lunar, instanța acordând și un drept de retenție asupra spațiilor din Complexul
Parc Breaza, până la plata integrală a debitelor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța
de fond a reținut că reactualizarea sumei de 705.509.481 lei, debit stabilit
prin hotărârea irevocabilă a Curții Supreme de Justiție, în raport cu indicele
de inflație pe perioada 2 martie 1997- 30 septembrie 2000, reprezintă suma de
2.321.781.051 lei, iar suma de 10.000.000 lei reactualizată începând cu luna
februarie 1998 și până la finele lunii octombrie 2000, se ridică la suma de
578.100.167 lei, așa cum s-a stabilit prin expertiza contabilă efectuată în
cauză, astfel că în baza dispozițiilor art.1073 Cod civil se impune admiterea
pretențiilor cât și acordarea dreptului de retenție asupra spațiilor.
Împotriva acestei sentințe a promovat
apel pârâta ,criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că în mod eronat
reactualizarea debitului s-a făcut de la data de 2 martie 1997 în loc de 19
aprilie 2000, data la care s-a stabilit debitul prin hotărârea irevocabilă a
instanței supreme și că în mod legal reactualizarea trebuia să se realizeze
după criteriile menționate de O.G. nr.9/2000.
De asemenea apelanta consideră că
tribunalul a acordat mai mult decât s-a cerut, incluzând în suma reactualizată
de 2.321.781.051 lei și debitul de 705.509.481 lei, iar debitul de 10.000.000
lei a fost reactualizat deși acest lucru nu s-a solicitat prin cererea
introductivă și nici această cerere nu a fost completată ulterior.
S-a criticat și acordarea dreptului de
retenție motivat de faptul că în fața instanțelor judecătorești se află în curs
de soluționare acțiunea în revendicare a imobilului de către foștii
proprietari.
Curtea de Apel Ploiești , Secția
comercială și de contencios administrativ ,prin decizia civilă nr.901 din 17
iulie 2001, a admis apelul, hotărârea criticată fiind schimbată în parte, în
sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.616.271.570 lei (în loc de
2.321.781.051 lei) și a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de
578.100.167 lei, cu plata cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea soluției, instanța de apel
a reținut că îmbunătățirile au fost finalizate la data de 2 martie 1997 și
trebuiau achitate de pârâtă, reactualizarea fiind corect făcută în raport cu
această dată.
S-a reținut justificată critica privind
cuantumul sumei acordate instanța de fond eronat incluzând și debitul inițial ,respectiv
suma de 705.509.481 lei.
De asemenea, s-a apreciat ,că, în lipsa
unor probatorii din care să rezulte că pentru conservarea imobilului intimata a
efectuat cheltuieli, nu se justifică acordarea sumei de 10.000.000 lei pe zi și
cu atât mai puțin reactualizarea acestei sume atâta timp cât nu s-a solicitat
prin cerere scrisă modificarea acțiunii introductive în condițiile art.132 Cod
procedură civilă.
S-a înlăturat și motivul de apel cu
privire la acordarea dreptului de retenție, fiind irelevantă împrejurarea că
imobilul este revendicat de foștii proprietari în altă cauză în curs de
soluționare.
Cu petiția înregistrată la data de 6
august 2001 SC C.I. SRL Breaza a declarat recurs împotriva soluției instanței
de apel ,criticile făcând referire la dispozițiile art.304 pct.6 și 9 Cod
procedură civilă.
Se susține ,că, deși prin expertiza
contabilă efectuată în cauză s-a reținut că suma reactualizată este de
2.321.781.051 lei, în mod eronat instanța de apel a înlăturat obligarea la
plata debitului inițial de 705.509.481 lei.
De asemenea se critică și soluția de
respingere a cererii privind reactualizarea sumei de 10.000.000 lei lunar
reprezentând cheltuielile ocazionate cu conservarea imobilului și clădirilor,
pe motiv că nu s-a solicitat în cererea introductivă, apreciind că o asemenea
cerere reprezintă în realitate o majorare a câtimii pretențiilor care se putea
face orcicând, chiar oral, până la închiderea dezbaterilor.
Recursul este nefondat.
Prin decizia civilă nr.2184 din 19
aprilie 2000, Curtea Supremă de Justiție a obligat irevocabil intimata SC T.B. SA
la plata sumei de 705.509.481 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor,
existând deci un titlu executoriu pentru această sumă.
În aceste condiții, justificat,
instanța de apel a apreciat că se impune ,în condițiile art.1054 Cod civil
obligarea debitoarei la plata daunelor reprezentând procentul de inflație a
sumei de 1.616.271.570 lei conform calculului efectuat de expertiza dispusă în
cauză, întrucât pentru suma de 705.509.481 lei există un titlu executoriu, prin
acordarea acestei sume realizându-se o îmbogățire fără justă cauză în
condițiile art.992 Cod civil.
Ca atare, nu se poate reține că
instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
Cu privire la capătul de cerere
reprezentând actualizarea sumei de 10.000.000 lei reprezentând cheltuieli
lunare pentru conservarea imobilului, reactualizarea reprezintă în realitate un
capăt de cerere distinct făcând referire la daune, reprezentând procentul de
inflație, situație în care justificat instanța de apel a apreciat că nu au fost
respectare dispozițiile art.132 Cod procedură civilă.
De altfel ,așa cum s-a cum s-a reținut,
recurenta nu a produs dovezi în condițiile art.46 Cod comercial din care să
rezulte că a efectuat cheltuieli pentru conservarea imobilului situație în care
și această critică urmează a fi înlăturată.
Față de cele arătate rezultă că
hotărârea pronunțată este legală și temeinică fiind dată cu respectarea
întocmai a legii, situație în care potrivit art.312 Cod procedură civilă,
recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E :
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC C.I. SRL Breaza împotriva deciziei nr.901 din 17 iulie 2001,
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și
comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
24 ianuarie 2003.