ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1636/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare

din 31 ianuarie 2002, încheiat de Direcția de Control Financiar a Curții de

Conturi județului Olt, s-a reținut că la sucursala SC R. SA Slatina, din cadrul

S.R.D.F., au fost aprovizionate și comercializate produse care nu erau cuprinse

în obiectul de activitate declarat la Oficiul Registrului Comerțului.

Faptele au fost constatate de Garda

Financiară Olt, iar ulterior, ca urmare a soluționării unor contestații de către

Tribunalul Olt, a rezultat confiscarea sumei de 203.836.199 lei și confiscarea

unor mărfuri în valoare de 42.107.301 lei, la care se adaugă 2000.000 lei,

amendă contravențională.

Organele de control financiar au

reținut în final, producerea unei pagubei în sumă totală de 247.943.500 lei,

actualizată la suma de 359.512.069 lei, cu privire la care s-a apreciat că

răspunderea revine lui M.I., fost director al sucursalei.

Prin actul de sesizare încheiat de Procurorul

financiar s-a învestit Colegiul jurisdicțional Slatina, cu privire la plata

despăgubirilor civile pentru paguba cauzată și s-a solicitat stabilirea

răspunderii, atât în sarcina fostului director M.I., cât și în sarcina fostei

contabile-șefe, T.I.

Prin sentința nr. 11 din 16 mai 2002,

Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Județene Olt a admis actul de

sesizare, fiind obligați pârâții, la plata sumei totale de 359.592.069 lei,

către SC R. SA Slatina

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs jurisdicțional, M.I. și T.I.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională,

prin decizia nr. 368 din 10 septembrie 2002, a admis recursurile jurisdicționale, a modificat sentința, în sensul exonerării recurenților-pârâți, de plata sumei

imputate și a ridicat măsurile asigurătorii dispuse.

Împotriva aceste ultime hotărâri a

declarat recurs SC R. SA București, susținând în esență nelegalitatea acesteia,

în ce privește exonerarea de răspundere a celor doi conducători, care potrivit fișei

postului răspund pentru cauzarea prejudiciului reținut de organul de control,

fiind întrunite cerințele privind răspunderea civilă delictuală.

Recursul este fondat.

În calitatea de director de filială,

M.I. avea îndatorirea de serviciu de a obține autorizațiile necesare

desfășurării activității comerciale a societății, acesta neputându-se prevala

de necunoașterea legii. Este greu de presupus că o societate care avea ca

obiect de activitate, comercializarea cărților, a început să vândă băuturi răcoritoare,

țigări și alte produse alimentare, fără știrea directorului, care trebuia să ia

măsuri privitoare la completarea obiectului de activitate.

Conform fișei postului [pct. 6 lit. a)],

M.I. avea ca atribuții de serviciu, organizarea întregii activități a

sucursalei, precum și urmărirea respectării prevederilor legale în vigoare,

privind activitatea economico-financiară a sucursalei, [pct. 7 lit. d)], de către

toți salariații din subordine.

În ceea ce o privește pe T.I., în

calitate de contabil-șef al societății, avea obligația urmăririi aplicării

prevederilor legale privitoare la activitatea economică și la integritatea

patrimoniului unității.

Așa fiind, se va admite recursul

declarat de pârâtă, se va desființa decizia atacată, se vor respinge

recursurile jurisdicționale declarate și se va menține sentința Colegiului jurisdicțional.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC R. SA

București împotriva deciziei nr. 368 din 10 septembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Desființează decizia atacată.

Respinge recursurile jurisdicționale

declarate de M.I. și T.I.

Menține sentința nr. 11 din 16 mai 2002 a Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Olt.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 aprilie 2004.