ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2188/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din ședința publică de la 16 octombrie 2002, Colegiul jurisdicțional Olt a dispus ca în temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, să fie instituite măsuri asiguratorii pe bunurile mobile și imobile ale SC E.O. SA, sucursala de distribuție Slatina, până la concurența sumei de 6.223.003.712 lei. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs jurisdicțional SC E.O. SA, sucursala de distribuție Slatina, susținând că toate sumele reținute în actul de control ca reprezentând un prejudiciu, au fost achitate și nu există pericolul înstrăinării bunurilor.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a pronunțat decizia nr. 651 din 21 noiembrie 2002, prin care a respins recursul jurisdicțional, cu motivarea că față de reglementarea imperativă prevăzută de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, s-a impus instituirea de măsuri asiguratorii, în scopul asigurării reparării pagubelor pentru care procurorul financiar a întocmit actul de sesizare. Împotriva deciziei nr. 651 din 21 noiembrie 2002 și în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992, republicată, a declarat recurs SC E.O. SA, sucursala de distribuție Slatina, solicitând casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut că suma stabilită în actul de control încheiat de controlorii financiari din cadrul Camerei de Conturi Olt și pentru care s-a întocmit actul de sesizare dedus judecății, a fost achitată integral, situație în care nu se mai impune menținerea măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor sale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: Prejudiciul pentru care procurorul financiar a întocmit actul de sesizare din 25 iunie 2001, este în sumă de 6.223.003.712 lei și până la concurența acestei sume, Colegiul jurisdicțional a instituit măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale recurentei. Cu ordinele de plată nr. 260, 272, 275, 289, 296 și 300 din luna martie 2002, recurenta a achitat sumele de 149.653.407 lei și de 5.980.632.835 lei, reprezentând taxa de dezvoltare aferentă consumului propriu de energie electrică pe anul 2000 și majorările de întârziere aferente.

Față de plățile astfel efectuate și confirmate prin procesul-verbal încheiat la 11 iulie 2002, de controlorii financiari din cadrul Direcției de Control Financiar Ulterior Olt din cadrul Curții de Conturi, se constată că nu se mai justifică menținerea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor recurentei, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 ,republicată. Înscrisurile privind plata sumei pentru care procurorul financiar a sesizat Colegiul Jurisdicțional, nu au fost avute în vedere cu ocazia judecării cauzei de către instanța de recurs jurisdicțional. În consecință, Curtea va admite prezentul recurs, va casa decizia atacată și parțial încheierea din 16 octombrie 2002 a Colegiului jurisdicțional Olt, în sensul că înlătură măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor societății recurente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC E.O. SA, sucursala de distribuție Slatina, împotriva deciziei nr. 651 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și parțial încheierea din 16 octombrie 2002 a Colegiului jurisdicțional Olt, în sensul că înlătură măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor SC E.O. SA. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.