ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6063/2002
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6063/2002 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)
Decizia nr. 6063 Dosar nr. 1731/2002
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 663, pronunțată la data de 26 octombrie 1999, în dosarul nr. 7625/1998, în fond după casare, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Vâlcea a admis acțiunea formulată de P.J., în contradictoriu cu pârâții M.E.E., P.R. și S.C. P. SRL, dispunând excluderea pârâților M.E.E. și P.R. din S.C. P. SRL, autorizarea funcționării acestei societăți cu asociat unic în persoana reclamantei; rezilierea contractului de societate nr. 3472/1991 și a actului adițional nr. 2817 din 20 martie 1992; înscrierea acestei hotărâri în registrul comerțului și publicarea în Monitorul Oficial al României și a respins cererea reconvențională formulată de pârâții M.E.E. și P.R., prin care s-a solicitat excluderea reclamantei P.J. din societate și rezilierea contractului de societate.
Apelul declarat de pârâții M.E.E. și P.R. împotriva menționatei sentințe a tribunalului a fost admis, prin decizia nr. 134 pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ, la data de 20 martie 2000 în dosarul nr. 1199/2000, cu consecința desființării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare în limitele casării aceluiași tribunal.
Secția comercială a Curții Supreme de Justiție prin decizia nr. 2422, pronunțată la data de 26 aprilie 2001 în dosarul nr. 4249/2000, a admis recursul formulat de intimata reclamantă împotriva deciziei instanței de apel pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare, în fond, instanței de apel, reținând greșita aplicare a dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Urmare a rejudecării, prin decizia civilă nr. 7, pronunțată la data de 3 aprilie 2002, în dosarul nr. 1167/2002, secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești a admis apelul formulat de pârâții M.E.E. și P.R. împotriva susarătatei sentințe a tribunalului nr. 663 din 26 octombrie 1999, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins acțiunea principală formulată de reclamanta P.J., astfel cum a fost precizată la data de 18 ianuarie 1999, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate și obligând intimata reclamantă să plătească apelanților – pârâți suma de 1.653.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Spre a hotărî astfel, instanța de apel, a avut în vedere considerentele deciziilor de casare, pronunțate de secția comercială a Curții Supreme de Justiție nr. 1694 din 30 aprilie 1998 și nr. 2422 din 26 aprilie 2001, în cele două cicluri procesuale parcurse în cauză, reținând că instanța supremă a statuat, cu ocazia judecării primului recurs că, în cauză, nu a fost dovedită existența unor motive de excludere a pârâților M.E.E. și P.R. din S.C. P. SRL și că nu s-au întrunit condițiile prealabile de ordin subiectiv ale retragerii din societate a pârâților, deoarece părțile nu s-au putut concilia în termenul ce li s-a acordat în acest sens, iar prin cererea reconvențională pârâții nu au solicitat, în baza unei hotărâri a tribunalului, retragerea lor din societate pentru motive temeinice conform art. 22 alin. (1) lit. c din Legea nr. 31/1990, republicată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intimata reclamantă, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat, în esență, că soluția de respingere a cererii de excludere a pârâților este nemotivată; că instanța de apel „a schimbat actul dedus judecății” și a încălcat, prin hotărârea pronunțată dispozițiile art. 315 alin. (4), art. 296 C. proc. civ. și principiul potrivit căruia nu se putea înrăutăți situația reclamantei în propria cale de atac, dispozițiile art. 221 alin. (1) lit. c), alin. (2) și art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care îngăduie instanței să dispună asupra retragerii din societate când nu se realizează acordul unanim, ignorând înscrisurile care justificau temeinicia măsurilor de excludere a asociaților pârâtei sau de retragere a lor din societate.
Intimații pârâți M.E. și E. și P.R. au solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului apreciind decizia pronunțată în apel ca fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că instanța de apel a respins acțiunea principală prin care se solicita excluderea pârâților M.E.E. și P.R. din S.C. P. SRL, având în vedere cele statuate prin decizia secției comerciale a Curții Supreme de Justiție nr. 1694, pronunțată la data de 30 aprilie 1998 în dosarul nr. 1747/1997 cu privire la această cerere, așa încât critica nemotivării acestei soluții, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.
Cu referire la critica formulată, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a indicat „actul” a cărei natură sau înțeles lămurit ar fi fost schimbat de instanța de apel spre a putea fi examinată.
În ceea ce privește critica ce vizează incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este de observat că recursul, susmenționat prin evocata decizie nr. 1694 din 30 aprilie 1998, care s-a pronunțat asupra temeiniciei cererii reclamantei, nu a fost formulat de aceasta, ci de apelanții – pârâți M.E.E. și P.R., astfel că nu se justifică susținerea că instanța de apel ar fi încălcat prevederile art. 315 alin. (4), art. 296 C. proc. civ. și principiul „non reformatio in pejus”, iar cum dispozițiile art. 221, alin. (1), lit. c) și alin. (a), art. 224 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, nu-și găsesc aplicarea, în speță, în lipsa formulării unei cereri în temeiul acestor texte legale, conform principiului disponibilității - care conferă părților facultatea de a dispune de obiectul procesului și impune instanței să soluționeze pricina în limitele astfel stabilite, apare ca fiind nefondată și afirmația încălcării lor de către instanța de apel.
Având în vedere că prima instanță de control judiciar, ca instanță de trimitere a respectat cele dispuse prin decizia de casare, urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, și critica ce se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 alin. (1), pct. 7, pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge, recursul intimatei reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.J. împotriva deciziei nr. 134/C din 20 martie 2000 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2002.