ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 731/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.D., a chemat în judecată pe pârâta S.C. U. S.A. solicitând anularea hotărârii AGA din 11octombrie 1999, suspendarea efectelor acesteia până la soluționarea cauzei, efectuarea mențiunilor la O.R.C. și publicarea în Monitorul Oficial precum și cheltuieli de judecată. Printr-o acțiune separată reclamanții V.M. și T.I. au solicitat instanței anularea hotărârii AGA din 11 octombrie 1999, suspendarea acesteia și, efectuarea mențiunilor la O.R.C. V.M. a introdus și o cerere de intervenție având același obiect. Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 135/C din 12 februarie 2001, a admis acțiunile conexate, a anulat hotărârea AGA atacată și a obligat pe pârâta S.C.

U. S.A. Pitești, la cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 30 martie 1999 AGA, S.C. U. S.A. a hotărât dizolvarea societății și numirea unui lichidator, care însă nu a intrat legal în funcție astfel că toate actele întocmite de acesta nu-și puteau produce efectele. Anulându-se hotărârea AGA prin care s-a numit lichidatorul, condițiile dispozițiilor art. 130 alin. (5) și art. 246 lit. b) din Legea nr. 31/1990 nu mai erau îndeplinite pentru procedura de dizolvare și lichidare. În privința exercitării funcției de lichidator, instanța a mai reținut că nu a fost întocmit inventarul și bilanțul care să constate situația exactă a activului și pasivului societății, iar unele active au fost repartizate în contul sumelor ce se cuveneau acționarilor după lichidare.

Curtea de Apel Pitești, soluționând apelul declarat de lichidator, prin decizia nr. 588/A-C din 5 decembrie 2001, a admis cererea, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunile reclamanților. Instanța de apel a considerat că AGA din 30 martie 1999 a hotărât dizolvarea societății și numirea unui lichidator, care și-a depus semnătura la O.R.C. și a convocat AGA, care la data de 11 octombrie 1999 a stabilit operațiunile de lichidare a patrimoniului societății iar reclamanții au primit spații comerciale și acțiuni la S.C. O.L. S.A. Craiova. Mai reține instanța că la data de 11 octombrie 1999 nu a fost convocată AGA ci s-au purtat numai discuții pe baza stadiului de lichidare întocmit, iar pe baza actelor de dare în plată, cererile reclamanților le-au fost satisfăcute.

Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta A.D. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta critică decizia atacată întrucât nu a avut în vedere hotărârea judecătorească, rămasă definitivă, prin care s-a anulat hotărârea AGA din 30 martie 1999 prin care s-a numit lichidatorul; a considerat că la data de 11 octombrie 1999 nu s-a ținut AGA ci s-au purtat discuții legate de lichidarea societății fără a analiza însă dacă lichidatorul exercita în mod legal funcția atribuită. Sub aspect procesual recurenta consideră că greșit s-a soluționat cauza în apel înainte ca hotărârea de anulare a hotărârii AGA din 30 martie 1999 să fi rămas irevocabilă, în condițiile în care pricina a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Temeiurile care îndreptățesc dizolvarea societății comerciale sunt prevăzute de art. 222-224 din Legea nr. 31/1990. Asociații dispun, în principiu de libertatea de apreciere a intereselor entității juridice și pot hotărî prin voința adunării generale, dizolvarea societății situație în care are loc deschiderea procedurii lichidării. Pe de altă parte hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra, iar hotărârea definitivă de anulare este opozabilă tuturor acționarilor de la data publicării în Monitorul Oficial [ art. 131 alin. (7) din Legea nr. 31/1990].

Hotărârea AGA nr. 1 din 30 martie 1999, prin care s-a stabilit dizolvarea societății comerciale și numirea unui lichidator, a fost atacată în justiție și printr-o hotărâre judecătorească definitivă (decizia nr. 14/A-C/2000 a Curții de Apel Pitești) a fost anulată. Chiar dacă sentința nr. 464/C/1999 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă definitivă prin decizia susmenționată a curții de apel, nu a fost publicată în Monitorul Oficial, ea își produce efectele față de părți, în discuție rămânând numai opozabilitatea față de ceilalți acționari. Apare astfel în evidență desființarea efectelor hotărârii AGA din 30 martie 1999 și pe cale de consecință – ca o aplicație a principiului resoluto juse dantis rezolvitur jus occipientis – desființarea efectelor hotărârii adunării generale extraordinare din 11 octombrie 1999. Indiferent cum este calificată această ultimă decizie a forului suprem al societății comerciale efectele ei nu se pot produce.

Acesta este aspectul principal care dă rezolvarea litigiului de față, celelalte chestiuni legate de încălcarea procedurii de repartizare a activelor precum și de încălcare a normelor procesuale, căpătând caracter subsidiar nerelevant. Astfel instanța de apel, caracterizând greșit hotărârile adunării generale din 30 martie 1999 și 11 octombrie 1999, a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Curtea, va admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 588/A-C din 5 decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, pe care o modifică în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de lichidatorul S.C. I.E.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 135/C din 12 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul Argeș.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.D. Modifică decizia nr. 588 AC din 5 decembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, și respinge apelul pârâtei, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.