ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 91/2003

S-au

luat în examinare recursurile declarate de inculpații P.R.C. și A.H.Y. împotriva

încheierii din 12 decembrie 2002 a Curții Militare de Apel.

S-au

prezentat recurenții inculpați, asistați de apărător ales, avocat   D.A.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul

inculpaților solicită admiterea recursurilor, în sensul că în mod greșit s-a menținut

starea de arest a inculpaților. A precizat că recursurile sunt admisibile în

cauză fiind aplicabile dispozițiile art.159 alin.7 Cod procedură penală.

Procurorul

solicită respingerea recursurilor, ca inadmisibile.

Față

de stadiul procesului penal nu se poate face recurs potrivit art.146-160 din

Codul penal, care reglementează procedura arestării preventive și a căilor de

atac ce pot fi folosite. Totodată, nu sunt aplicabile nici prevederile art.141

Cod procedură penală.

Inculpații,

pe rând, în ultimul cuvânt, au cerut admiterea recursurilor și revocarea

măsurii arestării preventive.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

încheierea din 12 decembrie 2002, Curtea Militară de Apel a amânat judecarea

apelurilor declarate de inculpații P.R.C. și A.H.Y. împotriva sentinței nr.94

din 31 mai 2002 a Tribunalului Militar Teritorial București.

Totodată,

instanța a menținut măsura arestării apelanților.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a motivat că urmare a examinării cauzei conform

dispozițiilor art.139 din Codul de procedură penală referitoare la înlocuirea

sau revocarea măsurii arestării preventive, Curtea Militară de Apel a constatat

că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea acestora.

Împotriva

încheierii au declarat recursuri inculpații, care critică menținerea arestării

preventive a arestării lor , ca fiind contrară legii, motiv de casare prevăzut

de art.385

9

alin.1 pct.17

1

Cod procedură penală.

Recursurile

sunt inadmisibile.

Potrivit

art.395

1

alin.2 Cod procedură penală încheierile pot fi atacate cu

recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată cu excepția cazurilor când

potrivit legii pot fi atacate separat cu recurs.

Este

adevărat că potrivit art.141 alin.1 Cod procedură penală încheierile prin care

se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive

pot fi atacate separat cu recurs de inculpat sau de procuror.

Textul

menționat mai prevede expres că numai încheierile date în primă instanță

referitoare la aceste măsuri sunt supuse recursului.

Or,

inculpații se află în faza de judecată în apel.

În

ce privește dispozițiile art.159 alin.7 Cod procedură penală acestea sunt

aplicabile numai în faza urmăririi penale.

De

altfel, potrivit art.139 alin.2 Cod procedură penală, respectarea dreptului la

libertate în cadrul procesului penal este asigurat din oficiu așa cum rezultă

din textul alin.2 al articolului, conform căruia când nu mai există vreun temei

care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, aceasta trebuie

revocată din oficiu sau la cerere.

Instanța

de apel, așa cum s-a arătat, a făcut aplicarea textului, și a examinat

legalitatea și temeinicia menținerii măsurii și a decis în consecință.

Așa

fiind, Curtea, în temeiul prevederilor art.385

15

pct.1 lit.a Cod

procedură penală, va respinge ca inadmisibile recursurile declarate de

inculpați împotriva încheierii de ședință din 12 decembrie 2002 a Curții

Militare de Apel.

Obligă

pe fiecare recurent să plătească statului câte 800.000 lei cheltuieli

judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații P.R.C.

și A.H.Y.  împotriva încheierii din 12 decembrie 2002 a Curții Militare de

Apel.

Obligă

pe fiecare recurent la câte 800.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pronunțată

în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.