ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 65/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Hunedoara,

secția penală, a condamnat pe inculpatul G.V. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani

și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. d), cu aplicarea art. 13 C. pen. și lipsire de

libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași hotărâre,

la cererea părții civile N.M., inculpatul a fost obligat să plătească acesteia

suma de 9.200.000 lei.

S-a reținut că în data

de 26 septembrie 2000, în jurul orelor 15,00, partea vătămată N.M., având

asupra sa o sumă de 3.000.000 lei cu care intenționa să plătească o rată la

C.A.R., a fost acostată de către inculpat, într-o zonă mai puțin circulată a

orașului Petroșani.

Inculpatul i-a pus

cuțitul în spate, amenințând-o că dacă nu îl urmează unde dorește el, o va

omorî.

Inculpatul a condus-o pe

partea vătămată într-o zonă mărginașă a orașului. Când partea vătămată a văzut

două persoane, le-a cerut ajutorul, pe care însă nu l-a primit, ca urmare

afirmației inculpatului că este soția sa și că îl însoțește.

Pentru a nu mai repeta

astfel de acte, inculpatul a lovit-o după care i-a smuls de la gât 2 lănțișoare

de aur și un cercel din ureche. Conducând-o pe un deal din apropiere,

inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată, căreia i-a cerut să îi

povestească despre familia ei.

După ce s-au oprit,

inculpatul i-a luat poșeta unde a găsit suma de 3 milioane lei, pe care și-a

însușit-o.

Găsind și numărul de

telefon al cumnatei părții vătămate, inculpatul a sunat-o, spunând că se

numește D.V. și dorește să vorbească cu mama părții vătămate.

Luând legătura cu mama

părții vătămate, căreia i s-a prezentat sub aceeași identitate, inculpatul i-a

comunicat că fiica sa va lipsi un timp de la domiciliu, întrucât vor pleca împreună

la Vâlcea.

Sub presiunea violenței

și a amenințărilor cu moartea, inculpatul a reținut-o pe partea vătămată,

împotriva voinței sale, până în jurul orelor 20,00.

Lăsând-o apoi să plece,

inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu moartea în cazul denunțării la

organele de poliție.

Imediat după comiterea

faptei, inculpatul a părăsit Valea Jiului, iar după câteva zile s-a întors și

i-a spus soției sale ce s-a întâmplat, însă a motivat actul său de tâlhărie

prin aceea că partea vătămată i-a aplicat spray în ochi.

Pentru a nu fi

recunoscut, inculpatul și-a ras mustața și împreună cu familia a părăsit Valea

Jiului, după care a plecat din țară.

Fiind citat de mai multe

ori la organele de poliție pentru cercetări, inculpatul nu s-a prezentat, însă

a făcut diferite memorii, în care își susținea nevinovăția. Cu toate acestea,

când a fost audiat, a negat că ar fi avut cunoștință că este cercetat pentru

faptele reținute.

De asemenea, inculpatul

a susținut că la acea dată se afla la Centrul Militar Vâlcea, pentru eliberarea

unei adeverințe.

Această susținere este

infirmată de data înscrisă pe adeverință, anterioară datei comiterii faptelor

pentru care a fost trimis în judecată.

Împotriva hotărârii

primei instanțe inculpatul a declarat apel solicitând achitarea, întrucât nu a

săvârșit faptele reținute în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat reducerea

pedepsei.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 204/ A din 29 august 2002 a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că prima

instanță a stabilit corect starea de fapt, iar pedeapsa aplicată este just

individualizată.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, susținând că nu a săvârșit faptele

pentru care este trimis în judecată și, în consecință, a solicitat achitarea în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Reiterând apărările

formulate la judecata în fond a cauzei, precum și la soluționarea apelului, inculpatul

a afirmat că bunurile i-au fost date de partea vătămată, el făcându-se vinovat

doar de faptul că, valorificându-le, nu au înmânat acesteia suma obținută.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este adevărat că

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în

judecată, dar, o primă apărare privind împrejurarea că la data când ar fi

săvârșit infracțiunile nu s-ar fi aflat în localitatea Petroșani locul

comiterii faptelor, ci la Centrul Militar Vâlcea, a fost înlăturată în raport

de data emiterii adeverinței de către acest organ, alta decât cea invocată de

inculpat.

Pe de altă parte, faptul

primirii bunurilor, în baza unei înțelegeri cu partea vătămată, în vederea

valorificării prin vânzare, este infirmat de declarația martorei G.M., care a

precizat că inculpatul le-a sustras prin violență, declarație ce se coroborează

cu declarația părții vătămate și a celorlalți martori audiați.

În ceea ce privește

pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost individualizată și de natură a

asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., astfel încât, nu sunt

motive care să justifice reducerea acesteia.

Examinând cauza și în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată că nu sunt alte motive de casare susceptibile a fi luate în

considerare din oficiu.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de către inculpatul

G.V.

Conform art. 88 C. pen.,

se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive, iar în baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la

plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 29 august

2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 9 martie 2002, la 9

ianuarie 2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2003.