Decizia nr. 1668/2004 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 1 august 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 1083/CA/2003, reclamantul F.V. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Târgu Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 5064 din 12 iunie 2003 și să fie obligată pârâta să emită o nouă hotărâre, în care să îi recunoască perioada 13 aprilie 1953 – 13 aprilie 1956, ca stagiu în detașament de muncă și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că face dovada cu livretul militar că în perioada de satisfacere a stagiului militar, 13 aprilie 1953 – 13 aprilie 1956, a prestat activități în unități militare cu profil de construcții, că astfel se încadrează în dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 358 din 22 septembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5064/2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde reclamantului, drepturile, conform Legii nr. 309/2002, pentru perioada 13 aprilie 1953 – 13 aprilie 1956. Instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada că în perioada stagiului militar a desfășurat activitate, ca mână de lucru în unități militare cu profil de construcții, astfel că îndeplinește condițiile cerute de Legea nr. 309/2002. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând hotărârea, ca fiind pronunțată prin interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul se constată a fi fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, poate beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, prin art. 1 din H.G. nr. 1114/2002, precizându-se perioada: 15 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961. Din analiza actelor din dosar, limitate doar la copie a livretului militar, deși art. 6 din Legea nr. 309/2002 și din H.G. nr. 1114/20002, prevăd și alte acte ce pot fi folosite pentru dovedirea acțiunii, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în U.M.

03233 Oradea, nefiind mențiunea detașamentului de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, acordând drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, reclamantului, fără ca acesta să facă parte din categoria persoanelor ce pot beneficia de aceste drepturi. Pe cale de consecință, se va admite recursul declarat împotriva sentinței nr. 358/2003, va fi casată această sentință, ca nelegală, iar în fond, se va respinge acțiunea reclamantului împotriva hotărârii nr. 5064/2003, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 338 din 22 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2004.