ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1668/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1

august 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și

de contencios administrativ, sub nr. 1083/CA/2003, reclamantul F.V. a solicitat

ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Târgu Mureș, să se dispună

anularea hotărârii nr. 5064 din 12 iunie 2003 și să fie obligată pârâta să

emită o nouă hotărâre, în care să îi recunoască perioada 13 aprilie 1953 – 13

aprilie 1956, ca stagiu în detașament de muncă și să îi acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că face dovada cu livretul militar că în perioada de satisfacere a

stagiului militar, 13 aprilie 1953 – 13 aprilie 1956, a prestat activități în unități militare cu profil de construcții, că astfel se încadrează în

dispozițiile Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 358 din 22

septembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 5064/2003 și

a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să îi acorde reclamantului,

drepturile, conform Legii nr. 309/2002, pentru perioada 13 aprilie 1953 – 13

aprilie 1956.

Instanța de fond a reținut că

reclamantul a făcut dovada că în perioada stagiului militar a desfășurat

activitate, ca mână de lucru în unități militare cu profil de construcții,

astfel că îndeplinește condițiile cerute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând hotărârea, ca fiind

pronunțată prin interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Recursul se constată a fi fondat,

pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002,

poate beneficia de drepturile acordate prin acest act normativ, cetățeanul

român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, prin art. 1

din H.G. nr. 1114/2002, precizându-se perioada: 15 ianuarie 1950 – 28 februarie

1961.

Din analiza actelor din dosar,

limitate doar la copie a livretului militar, deși art. 6 din Legea nr. 309/2002

și din H.G. nr. 1114/20002, prevăd și alte acte ce pot fi folosite pentru

dovedirea acțiunii, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în U.M. 03233

Oradea, nefiind mențiunea detașamentului de muncă din cadrul Direcției Generale

a Serviciului Muncii.

Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, acordând

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, reclamantului, fără ca acesta să

facă parte din categoria persoanelor ce pot beneficia de aceste drepturi.

Pe cale de consecință, se va admite

recursul declarat împotriva sentinței nr. 358/2003, va fi casată această

sentință, ca nelegală, iar în fond, se va respinge acțiunea reclamantului

împotriva hotărârii nr. 5064/2003, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 338 din 22 septembrie 2003

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 aprilie 2004.