ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3885/2004

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin încheierea din 17 iunie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 445/2004/P, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală,

a menținut măsura arestării preventive a intimaților inculpați R.O. și H.M.V.

Prin aceeași încheiere s-a dispus

suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională

pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385

11

alin. (3) C. proc. pen., în raport cu prevederile art. 24, art. 53 și art. 20

alin. (1) și (2) din Constituție, coroborat cu art. 6 pct. 3 lit. b) și c) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Împotriva acestei încheieri,

inculpații R.O. și H.M.V. au declarat recurs, numai cu privire la dispoziția de

menținere a arestării preventive.

Înalta Curte, examinând recursul constată

că este inadmisibil, pentru motivele ce urmează:

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, (M. Of. nr.

748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și

temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.

În conformitate cu prevederile art.

160

b

alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță

de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea

impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care

justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată,

menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de

recurs, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, a

dispus menținerea arestării preventive.

Potrivit art. 385

1

alin.

(2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința

sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi

atacate separat cu recurs.

Conform art. 141 alin. (1) C. proc.

pen., numai încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune

luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive

ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi

atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Or, în speță, încheierea atacată a

fost dată în recurs (recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul

Mureș împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2004, pronunțată de Tribunalul

Mureș în dosarul nr. 1752/286/2004, prin care s-a constatat ca fiind încetată

de drept măsura arestării preventive luată față de inculpații R.O. și H.M.V.),

astfel încât, potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., inculpații nu au calea

de atac a recursului împotriva acestei încheieri.

În consecință, recursurile declarate

de inculpați urmează a fi respinse, ca inadmisibile, conform textului

procedural penal invocat, precum și potrivit art. 129 din Constituție, care

prevede că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac,

împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de câte 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile,

recursurile declarate de inculpații R.O. și H.M.V. împotriva încheierii din 17

iunie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș, pronunțată în dosarul nr. 445/2004/P.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.