ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3885/2004

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 17 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 445/2004/P, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, a menținut măsura arestării preventive a intimaților inculpați R.O. și H.M.V. Prin aceeași încheiere s-a dispus suspendarea judecării cauzei și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385 11 alin. (3) C. proc. pen., în raport cu prevederile art. 24, art. 53 și art. 20 alin. (1) și (2) din Constituție, coroborat cu art. 6 pct. 3 lit. b) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Împotriva acestei încheieri, inculpații R.O.

și H.M.V. au declarat recurs, numai cu privire la dispoziția de menținere a arestării preventive. Înalta Curte, examinând recursul constată că este inadmisibil, pentru motivele ce urmează: Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, (M. Of. nr. 748/26.10.2003), în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . În conformitate cu prevederile art. 160 b alin. (3), astfel cum au fost modificate prin aceeași ordonanță de urgență, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de recurs, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, a dispus menținerea arestării preventive. Potrivit art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Conform art. 141 alin. (1) C. proc. pen., numai încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat.

Or, în speță, încheierea atacată a fost dată în recurs (recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș împotriva încheierii de ședință din 12 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1752/286/2004, prin care s-a constatat ca fiind încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpații R.O. și H.M.V.), astfel încât, potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen., inculpații nu au calea de atac a recursului împotriva acestei încheieri. În consecință, recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse, ca inadmisibile, conform textului procedural penal invocat, precum și potrivit art. 129 din Constituție, care prevede că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații R.O. și H.M.V. împotriva încheierii din 17 iunie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș, pronunțată în dosarul nr. 445/2004/P. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2004.