ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1183/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 949 din 18

octombrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat

inculpatul Șt.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei

la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și e) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 2

mai 2002 la zi.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la săvârșirea

infracțiunii.

Totodată, s-a luat act că partea

vătămată Ș.C. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 2 mai 2002, în jurul

orelor 15

00

, inculpatul a intrat în Biserica Colțea și pentru că

avea nevoie de bani s-a apropiat de partea vătămată Ș.C. care comercializa

lumânări și obiecte de cult în incinta bisericii și pentru că era singură,

inculpatul a scos un cuțit din buzunar și a amenințat-o că în cazul în care

nu-i dă suma de 300.000 lei o va tăia.

Partea vătămată a simulat că-i dă un

teanc de bani însă a fugit din biserică și a strigat după ajutor, inculpatul

fiind reținut de organele de poliție în curtea Spitalului Colțea.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor-verbale încheiate de

organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor M.M. și V.I., probe

coroborate cu declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția a

Ii-a penală, prin decizia nr. 775/ A din 27 noiembrie 2002, a respins apelul

formulat de condamnat.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs în temeiul art. 384

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen., prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, pe baza probelor

administrate în cauză a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, încadrat corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă

în textul de lege sus-arătat, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei

a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. La rândul său,

instanța de apel a reanalizat probele administrare și a verificat apărările

formulate de inculpat, constatând justificat că inculpatul este autorul

tentativei la infracțiunea de tâlhărie, iar pedeapsa stabilită a fost bine

proporționalizată.

Verificând cauza sub aspectul

motivului de recurs invocat de inculpat, dar și din oficiu în conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată vreun

motiv de casare, inclusiv sub aspectul individualizării pedepsei, instanțele

respectând criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social

concret al faptei săvârșite (pericol rezultat din locul în care a avut loc

fapta, într-o biserică și din modul în care s-a derulat activitatea

infracțională, inculpatul folosindu-se de un cuțit împotriva unei persoane

singure) și având în vedere și persoana făptuitorului, care nu are antecedente

penale și a recunoscut constant infracțiunea pentru care a fost trimis în

judecată.

Toate aceste elemente de

circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanțe, iar

pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit, a fost bine dozată, fiind orientată

spre minimul prevăzut de textul incriminator, motiv pentru care recursul declarat

va fi respins ca nefondat în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Șt.I. împotriva deciziei penale nr. 775/ A din 27

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 2 mai 2002, la 7

martie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.