ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 654/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167/ P din

29 octombrie 2003, Tribunalul Neamț a luat față de inculpatul minor T.M.B.

măsura educativă a internării, într-un centru de reeducare, pentru săvârșirea

infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza

I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

revocat măsura arestării preventive a inculpatului luată prin mandatul de

arestare preventivă nr. 17 din 28 august 2003, emis de Tribunalul Neamț și a

dispus internarea de îndată a acestuia într-un centru de reeducare.

S-a dedus arestarea preventivă de la

27 august 2003 până la 29 octombrie 2003.

S-a luat act că A.D., în calitate de

reprezentant legal al părții vătămate A.A.M., nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat să

plătească statului suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a dispus ca onorariul de avocat în

sumă de 400.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, către

Baroul de Avocați Neamț, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției cu

precizarea că acesta este inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 16 august

2003, în jurul orelor 16,00, partea vătămată A.A.M., în vârstă de 7 ani, se plimba

cu bicicleta, împreună cu numitul N.D.A., în vârstă de 9 ani, prin centrul

satului Davideni, jud. Neamț.

În același timp și loc, au apărut

inculpatul T.M.B., în vârstă de 15 ani și învinuitul A.I., în vârstă de 13 ani,

care le-au propus celor doi copii să meargă împreună la scăldat în râul

Moldova, situat la o distanță de 2-3 km.

Fiind de acord, cei patru s-au

deplasat la scăldat pe trei biciclete, respectiv T.M.B. și A.A.M. au mers pe

bicicletele lor, iar A.I. a mers cu bicicleta lui N.D.A., pe care l-a luat pe

ghidon.

După ce s-au scăldat, inculpatul

T.M.B. și învinuitul A.I., le-au cerut celor doi copii să sară în apă, de pe un

mal înalt.

N.D.A., care știa să înoate, a sărit

de pe mal în apă, însă partea vătămată A.A.M., neștiind să înoate, a refuzat,

fiindu-i frică.

În aceste condiții, inculpatul și

învinuitul au luat-o de mâini și picioare pe partea vătămată, simulând că o

aruncă în apă și, pentru a nu face acest lucru, i-au cerut să accepte să

întrețină relații sexuale bucale și anale.

Întrucât nu a putut

opune rezistența celor doi, partea vătămată a fost supusă, de către cei doi,

succesiv, la acte sexuale, anale și bucale.

Urmare actelor sexuale anale la care

a fost supusă, victima a suferit o fisură la ora 12 a cadranului convențional,

care a necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul T.M.B.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe cu privire la greșita individualizare a sancțiunii aplicate

inculpatului, susținând că față de pericolul social ridicat al faptei,

împrejurările și modul în care a fost săvârșită (de două persoane, vârsta

victimei, 7 ani, și imposibilitatea acesteia de a se apăra) se impunea

aplicarea unei pedepse cu închisoarea, precum și la greșita deducere din măsura

educativă a arestării preventive.

Inculpatul a criticat aceeași

hotărâre, cu privire la sancțiunea aplicată, solicitând să se ia față de el

măsura educativă a libertății supravegheate.

Prin decizia penală nr. 466 din 2

decembrie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Neamț și desființând hotărârea atacată, în parte, a înlăturat

dispoziția de deducere din măsura educativă aplicată inculpatului a duratei

arestării preventive.

Prin aceeași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a fost obligat la plata sumei de

600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclusă

și suma de 400.000 lei ce reprezintă onorariu cuvenit pentru apărarea din

oficiu.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a

arătat că „Măsura educativă aplicată inculpatului de prima instanță de

internare într-un centru de reeducare, este corectă și nu se impune aplicarea

pedepsei cu închisoarea” și că „La aplicarea acestei măsuri, prima instanță a

avut în vedere pe lângă gradul de pericol social ridicat al faptei și persoana

inculpatului care este elev în clasa VII-a la Școala generală Davideni, în

vârstă de 15 ani, cu un temperament coleric și impulsiv, provine dintr-o

familie cu posibilități reduse materiale și morale pentru creșterea și educarea

copiilor, poziția sinceră de recunoaștere a faptei pe întreg parcursul

procesului penal” cu precizarea că „Internarea într-un centru de reeducare este

și în interesul inculpatului minor care are posibilitatea de a continua școala

și de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale”.

S-a concluzionat, cu privire la

această critică, a greșitei individualizări a sancțiunii aplicată, că, pentru

motivele arătate, nu este întemeiat nici apelul declarat de Parchet, nici cel

declarat de inculpat.

Cu privire la cea de a doua critică

formulată de parchet, greșita deducere a arestării preventive din măsura

educativă, s-a arătat că este întemeiată, urmând a fi înlăturată această

dispoziție, întrucât nu există nici un temei în baza căruia să se deducă

arestarea preventivă dintr-o măsură educativă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul T.M.B., pe care a criticat-o, pentru același motiv invocat și

la judecata în apel și anume înlocuirea măsurii internării într-un centru de

reeducare cu măsura libertății supravegheate.

Recursul este nefondat.

Verificând decizia atacată, atât sub

aspectul criticat de inculpat, cât și din oficiu, în temeiul art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că atât prima instanță, cât și instanța de

apel au reținut o corectă situație de fapt, încadrând fapta în textele de lege

corespunzătoare aplicând inculpatului o sancțiune bine aleasă și care este în

măsură să contribuie la reeducarea sa.

Având în vedere faptul că inculpatul

provine dintr-o familie care nu-i oferă garanții materiale și morale

corespunzătoare dezvoltării sale fizice și psihice, cât și faptul că internarea

sa într-un centru de reeducare este în favoarea sa, constituind garanția că

acesta poate fi îndrumat corespunzător și își poate continua studiile și chiar

însuși o meserie, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat și a

fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.B. împotriva deciziei penale nr.

466 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2004.