ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 654/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 167/ P din 29 octombrie 2003, Tribunalul Neamț a luat față de inculpatul minor T.M.B. măsura educativă a internării, într-un centru de reeducare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a revocat măsura arestării preventive a inculpatului luată prin mandatul de arestare preventivă nr. 17 din 28 august 2003, emis de Tribunalul Neamț și a dispus internarea de îndată a acestuia într-un centru de reeducare. S-a dedus arestarea preventivă de la 27 august 2003 până la 29 octombrie 2003. S-a luat act că A.D., în calitate de reprezentant legal al părții vătămate A.A.M., nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus ca onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei cuvenit pentru apărarea din oficiu a inculpatului, către Baroul de Avocați Neamț, să fie avansat din fondul Ministerului Justiției cu precizarea că acesta este inclus în cuantumul cheltuielilor judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 16 august 2003, în jurul orelor 16,00, partea vătămată A.A.M., în vârstă de 7 ani, se plimba cu bicicleta, împreună cu numitul N.D.A., în vârstă de 9 ani, prin centrul satului Davideni, jud. Neamț. În același timp și loc, au apărut inculpatul T.M.B., în vârstă de 15 ani și învinuitul A.I., în vârstă de 13 ani, care le-au propus celor doi copii să meargă împreună la scăldat în râul Moldova, situat la o distanță de 2-3 km.

Fiind de acord, cei patru s-au deplasat la scăldat pe trei biciclete, respectiv T.M.B. și A.A.M. au mers pe bicicletele lor, iar A.I. a mers cu bicicleta lui N.D.A., pe care l-a luat pe ghidon. După ce s-au scăldat, inculpatul T.M.B. și învinuitul A.I., le-au cerut celor doi copii să sară în apă, de pe un mal înalt. N.D.A., care știa să înoate, a sărit de pe mal în apă, însă partea vătămată A.A.M., neștiind să înoate, a refuzat, fiindu-i frică. În aceste condiții, inculpatul și învinuitul au luat-o de mâini și picioare pe partea vătămată, simulând că o aruncă în apă și, pentru a nu face acest lucru, i-au cerut să accepte să întrețină relații sexuale bucale și anale. Întrucât nu a putut opune rezistența celor doi, partea vătămată a fost supusă, de către cei doi, succesiv, la acte sexuale, anale și bucale.

Urmare actelor sexuale anale la care a fost supusă, victima a suferit o fisură la ora 12 a cadranului convențional, care a necesitat pentru vindecare un număr de 4-5 zile îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpatul T.M.B. Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la greșita individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, susținând că față de pericolul social ridicat al faptei, împrejurările și modul în care a fost săvârșită (de două persoane, vârsta victimei, 7 ani, și imposibilitatea acesteia de a se apăra) se impunea aplicarea unei pedepse cu închisoarea, precum și la greșita deducere din măsura educativă a arestării preventive.

Inculpatul a criticat aceeași hotărâre, cu privire la sancțiunea aplicată, solicitând să se ia față de el măsura educativă a libertății supravegheate. Prin decizia penală nr. 466 din 2 decembrie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și desființând hotărârea atacată, în parte, a înlăturat dispoziția de deducere din măsura educativă aplicată inculpatului a duratei arestării preventive. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în care a fost inclusă și suma de 400.000 lei ce reprezintă onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că „Măsura educativă aplicată inculpatului de prima instanță de internare într-un centru de reeducare, este corectă și nu se impune aplicarea pedepsei cu închisoarea” și că „La aplicarea acestei măsuri, prima instanță a avut în vedere pe lângă gradul de pericol social ridicat al faptei și persoana inculpatului care este elev în clasa VII-a la Școala generală Davideni, în vârstă de 15 ani, cu un temperament coleric și impulsiv, provine dintr-o familie cu posibilități reduse materiale și morale pentru creșterea și educarea copiilor, poziția sinceră de recunoaștere a faptei pe întreg parcursul procesului penal” cu precizarea că „Internarea într-un centru de reeducare este și în interesul inculpatului minor care are posibilitatea de a continua școala și de a dobândi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale”.

S-a concluzionat, cu privire la această critică, a greșitei individualizări a sancțiunii aplicată, că, pentru motivele arătate, nu este întemeiat nici apelul declarat de Parchet, nici cel declarat de inculpat. Cu privire la cea de a doua critică formulată de parchet, greșita deducere a arestării preventive din măsura educativă, s-a arătat că este întemeiată, urmând a fi înlăturată această dispoziție, întrucât nu există nici un temei în baza căruia să se deducă arestarea preventivă dintr-o măsură educativă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.M.B., pe care a criticat-o, pentru același motiv invocat și la judecata în apel și anume înlocuirea măsurii internării într-un centru de reeducare cu măsura libertății supravegheate.

Recursul este nefondat. Verificând decizia atacată, atât sub aspectul criticat de inculpat, cât și din oficiu, în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare aplicând inculpatului o sancțiune bine aleasă și care este în măsură să contribuie la reeducarea sa. Având în vedere faptul că inculpatul provine dintr-o familie care nu-i oferă garanții materiale și morale corespunzătoare dezvoltării sale fizice și psihice, cât și faptul că internarea sa într-un centru de reeducare este în favoarea sa, constituind garanția că acesta poate fi îndrumat corespunzător și își poate continua studiile și chiar însuși o meserie, urmează a se constata că recursul declarat este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.B. împotriva deciziei penale nr. 466 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2004.