ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3795/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1/ A din 30

iunie 2004 a Curții de Apel Suceava s-a respins, ca nefondată, cererea de

liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul R.R.G. și restituirea

cauțiunii de 400.000.000 lei depusă.

S-a reținut că față de inculpat s-a

dispus de P.N.A., Serviciul Teritorial Suceava, începerea urmăririi penale la

28 mai 2004, pentru infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art. 257

C. pen., raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând

în aceea că în perioada 20 martie – 5 mai 2003 a pretins de la învinuitul M.M.

suma de 10.500 dolari S.U.A. pentru a interveni pe lângă un ofițer din cadrul

Poliției Rutiere Suceava în scopul ca acesta să propună neînceperea urmăririi

penale în cauza în care M.M. era cercetat pentru infracțiunea de ucidere din

culpă.

În acest sens a primit de la

învinuit suma de 6.500 dolari S.U.A. pe care a predat-o subcomisarului de

poliție T.L. în scopul sus-arătat, săvârșind astfel și complicitate la

infracțiunea de dare și luare de mită.

Inculpatul a fost arestat preventiv

la 19 martie 2004 și ulterior s-a prelungit măsura arestării preventive,

succesiv, până la 16 iulie 2004.

Instanța a respins cererea de

liberare provizorie pe cauțiune, întrucât mai sunt probe de administrat,

inculpatul a avut o poziție oscilantă și lăsarea sa în libertate ar zădărnici

aflarea adevărului.

Împotriva încheierii menționate,

inculpatul R.R.G. a declarat recurs solicitând admiterea cererii de liberare

provizorie pe cauțiune pentru motivele invocate în cererea inițială.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Cum corect a reținut și instanța de

fond, inculpatul, în cursul urmăririi penale, inițial a negat comiterea

infracțiunilor, iar ulterior a revenit asupra acestor declarații.

În cauză se impune admiterea și a

altor probe, arătate în cuprinsul încheierii recurate, astfel că lăsarea în

libertate a inculpatului ar fi de natură să se zădărnicească aflarea adevărului

prin influențarea unor martori, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, urmează a se

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și a fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.R.G. împotriva încheierii de ședință nr. 1/ A din 30

iunie 2004 a Curții de Apel Suceava în dosarul nr. 4312/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

iulie 2004.