ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1079/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, prin încheierea nr. 5 din 10 martie 2011 a respins, ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpatul

S.S.

În motivarea cererii inculpatul a

arătat că este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind admisibile,

întrucât limitele de pedeapsă pentru infracțiunile pentru care este cercetat nu

depășesc limita impusă de lege și că nu este date din care să rezulte că odată

lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin

influențarea martorilor sau alterarea ori distrugerea altor mijloace de probă,

și că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Instanța de apel a

apreciat că la acest moment procesual temeiurile avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive subzistă, respectiv că acesta ar prezenta un

pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate, pericol

ce rezultă din gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat

împreună cu un număr mare de alți coinculpați.

Împotriva acestei

încheieri, inculpatul S.S. a declarat recurs în termen legal, casarea încheierii

atacate și, pe fond, liberarea condiționată sub control judiciar.

Recursul declarat

este nefondat.

Din actele și

lucrările dosarului se constată următoarele:

Inculpatul a fost

arestat preventiv la data de 4 februarie 2011, mandatul fiind emis pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. cu

aplicarea art. 41 C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Potrivit art. 136 alin.

(2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin

liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.

Conform art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate

acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul

infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu

depășește 18 ani.

La alin. (2) al

aceluiași articol se stipulează că „liberarea provizorie sub control judiciar

nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l

împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că

acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor

părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau

prin alte asemenea fapte”.

Examinându-se

temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de

inculpat prin prisma criteriilor prevăzute la art. 136 alin. (8) C. proc. pen.

respectiv: scopul măsurii ce se solicită a fi luată, gradul de pericol social

al infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, starea de sănătate,

vârsta, antecedentele penale precum și alte situații privind situația

inculpatului, instanța constată că nu se impune liberarea provizorie sub

control judiciar a acestuia, chiar și condiționată de respectarea unor

obligații impuse de lege.

Nu se poate face

abstracție de temeiurile care au stat la baza arestării preventive a

inculpatului, respectiv că acesta ar prezenta un pericol concret pentru ordinea

publică, dacă ar fi lăsat în libertate, pericol ce rezultă din gravitatea

infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, împreună cu un număr mare

de coinculpați, respectiv o infracțiune de crimă organizată, iar cealaltă, o

infracțiune continuată de corupție, cu un număr foarte mare de acte materiale.

Gradul ridicat de pericol social este dat și de calitatea inculpatului de lucrător

de poliție, în cadrul punctului de trecere a frontierei, calitate cu care a

permis intrarea de produse sustrase de la plata taxelor vamale, fiind alimentată

piața neagră cu astfel de produse, statul român fiind împiedicat să obțină

venituri impozabile.

Totodată, nu se poate

face abstracție nici de timpul foarte scurt, scurs de la arestarea preventivă a

inculpatului, scurs de la data când instanța superioară s-a pronunțat cu ocazia

judecării recursului declarat împotriva hotărârii de prelungire a acestei

măsuri, asupra existenței pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l

prezintă inculpatul, dacă ar fi lăsat în libertate și până la data pronunțării

hotărârii de față, perioada de timp în care se poate aprecia ca acest pericol a

dispărut sau cel puțin că s-ar fi atenuat.

Acest lucru pare

imposibil de acceptat, dacă avem în vedere pe lângă argumentele aduse mai sus

și faptul că lăsarea în libertate în acest moment a inculpatului ar genera un

sentiment de insecuritate și nemulțumire din partea opiniei publice care ar

putea interpreta o asemenea măsură ca o tolerare din partea organelor de

justiție a unor asemenea comportamente infracționale a rețelelor de crimă

organizată constituite în scopul îmbogățirii peste noapte în mod fraudulos.

Toate acestea

cântăresc mai mult decât situația personală a inculpatului, care potrivit

caracterizărilor depuse la dosar ar avea calități profesionale, este căsătorit

și are copii minori de a căror creștere și educare se ocupa soția sa,

împrejurări care nu pot înclina balanța în favoarea punerii în libertate a

inculpatului.

Așa fiind, instanța

va respinge recursul inculpatului, ca fiind nefondat.

Ca parte căzută în

pretenții, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.S. împotriva încheierii nr. 5 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 200/39/2011.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru

apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie

2011.