ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1829/2011

Asupra recursului penal de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin încheierea din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.S.S. Prima instanță a reținut că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

având în vedere natura infracțiunilor reținute a fi săvârșite de către inculpat (infracțiuni de corupție, constituire de grup organizat), gradul ridicat de pericol social al acestor infracțiuni, dat în primul rând de limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, de calitatea inculpatului, modalitatea de săvârșire, perioada de timp pe durata căreia s-a desfășurat activitatea reținută în sarcina sa, apartenența sa la un grup infracțional organizat, constituit în vederea săvârșirii unor infracțiune de corupție, Curtea a apreciat că nu se impune lăsarea în libertate a acestuia. Aspectele favorabile, ținând de persoana și familia inculpatului, nu pot fi avute în vedere în mod exclusiv, cu ignorarea circumstanțelor reținute mai sus.

Pe de altă parte, lăsarea în liberate a inculpatului în acest moment, nu se impune nici prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dezvoltată pe marginea art. 5 din Convenție, care impun statelor obligația de a lua în discuție, chiar din oficiu, a posibilității adoptării unor măsuri alternative față de inculpatul arestat (liberarea provizorie, obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara …), după trecerea unei anumite perioade de timp de la luarea măsurii arestării. Or, în speță, se observă că măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat de puțin timp, neputându-se vorbi despre menținerea o perioadă de timp nejustificat de mare în stare de arest preventiv a acestuia.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.S.S., care a solicitat admiterea cererii și liberarea sa provizorie sub control judiciar întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens, nu va influența în niciun mod buna desfășurare a procesului penal, nu are antecedente penale, este arestat din 9 februarie 2011 și are în întreținere trei copii minori. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează : Inculpatul C.S.S. este cercetat în stare de arest preventiv dispusă la data de 9 februarie 2011, în baza dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt s-a reținut că în perioada octombrie 2010 – ianuarie 2011, acționând în cadrul unui grup infracțional organizat, a consimțit să nu-și îndeplinească îndatoririle de serviciu, permițând intrarea ilegală a unor transporturi de țigări în țară, pentru a servi interesele grupului, respectiv obținerea de beneficii materiale și financiare și, de asemenea, a facilitat primirea mitei de către alți colegi, remițându-le personal partea cuvenită.

Inculpatul a primit, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, sume de bani și alte foloase, direct sau indirect, pentru a nu îndeplini acte privitoare la îndatoririle de serviciu pe care le avea. Prima instanță a constatat corect că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, însă aceasta este neîntemeiată. În sarcina inculpatului se rețin infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social (corupție și criminalitate organizată), presupus comise în împrejurări care le sporesc gravitatea, raportat la calitatea inculpatului, perioada de desfășurare a presupusei activități infracționale, numărul mare de persoane implicate, caracterul organizat al activității ilicite, forma continuată a infracțiunii de luare de mită.

Gravitatea faptelor presupus a fi comise justifică privarea de libertate a inculpatului o anumită perioadă de timp, având în vedere stadiul actual al procedurii, necesitatea finalizării urmăririi penale. Așa cum a reținut și prima instanță, inculpatul este arestat de la data de 9 februarie 2011, dată în raport cu care nu se poate susține că s-a depășit termenul rezonabil al unei detenții preventive, raportat la complexitatea cauzei. Lipsa antecedentelor penale, circumstanțele personale favorabile și situația familială a inculpatului nu pot fi avute în vedere singular, ci în contextul celorlalte aspecte arătate. În consecință, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.S.S. împotriva încheierii din 26 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3731/2/2011 (1553/2011). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2011.