ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3064/2004

Asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin încheierea nr. 2 din 21 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 1691/2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis propunerea P.N.A., secția de combatere a corupției și s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului C.D. pe o perioadă de 30 zile, de la 26 mai 2004 până la 24 iunie 2004 inclusiv. S-a apreciat că propunerea de prelungire a arestării preventive este justificată în raport de faptele grave comise de inculpat, respectiv două infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000. S-a reținut că inculpatul în calitate de comisar de poliție, a pretins și primit de la numitul N.D.

suma de 20.000 dolari S.U.A. pentru a finaliza cercetările într-un dosar, cu propunere de neîncepere a urmăririi penale și, în aceeași calitate a primit 40.000.000 lei și mai multe bunuri de la numitul V.P.S. pentru a permite acestuia să ridice un utilaj care fusese pus sub sechestru. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a susținut că nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Examinând cauza, Curtea constată că probele administrate până în acest moment justifică presupunerea că inculpatul a comis cele două fapte penale descrise mai sus. Se mai reține că aceste fapte au o gravitate deosebită datorită împrejurărilor reale în care au fost săvârșite, respectiv de un comisar de poliție, în legătură directă cu două cauze pe care le cerceta, valoarea mare a bunurilor pretinse și primite, perioada mare de timp în care s-au comis actele materiale precum și poziția procesuală a inculpatului.

Cauza este complexă și prezintă dificultăți în administrarea probelor. Astfel, Curtea constată că se mențin condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și există cazurile prevăzute de art. 148 lit. d) și h) C. proc. pen., și anume inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor L.P., M.A.A. și M.M. Față de această situație, Curtea consideră că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva încheierii din 21 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul penal nr. 1691/2004. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.