ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1174/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Ialomița a condamnat pe

inculpatul M.I. la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat

prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) C. pen., la 3 ani închisoare pentru

infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. e) C.

pen., la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din același cod, și

la 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută

de art. 174 și art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. a), b)

și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru toate infracțiunile

în loc de art. 27 lit. b) din același cod.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34

lit. a) C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

Conform art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul neexecutat de 269 zile închisoare din

pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 732 din 22

decembrie, 1998 a Judecătoriei Urziceni.

În baza art. 39 alin. (2) și art. 34

lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 25 ani închisoare cu restul

neexecutat de 269 zile închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 61și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 16 septembrie

2001 la zi.

S-a luat act că părțile vătămate

P.F., L.A. și T.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Conform art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat suma de 1.900.000 lei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 13.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 300.000 lei s-a

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt pe baza probelor administrate că, inculpatul

M.I. este locuitor al comunei Sinești și a fost vecin cu numiții D.I. de 74 ani

și H.M. de 71 ani. Aceștia din urmă trăiau în concubinaj.

Într-o noapte a lunii iulie 2001,

inculpatul a furat două capre din curtea acestora. D.I. a sesizat poliția, cu

furtul respectiv și l-a indicat ca posibil autor pe inculpat.

Invitat la postul de poliție, M.I. a

recunoscut fapta în fața lui D.I., dar l-a amenințat cu moartea pe acesta dacă

nu încetează cu acuzațiile la adresa sa.

În după-amiaza zilei de 15

septembrie 2001, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul se deplasa pe

una din străzile comunei și, la un moment dat a constatat că autoturismul marca

Dacia 1310 staționa fără a fi asigurat. Profitând de acest lucru, inculpatul a furat

din autoturism un radiocasetofon marca Mitsubishi – Motors. Martorii oculari

l-au sesizat pe proprietarul P.F., aflat în curtea gospodăriei sale, care a

plecat însoțit de un subofițer de poliție în căutarea inculpatului. M.I. a fost

prins cu casetofonul asupra sa.

În aceeași după-amiază, amintindu-și

de conflictul mai vechi cu D.I. a hotărât să meargă la locuința acestuia pentru

a face rost de bani. În acest scop, inculpatul a pătruns în curtea victimelor

pe latura din spate, neprevăzută cu gard și s-a înarmat cu furci. După ce s-a

înarmat, inculpatul a intrat mai întâi în grajd unde a găsit-o pe H.M. care

lipea cu pământ pereții construcției. M.I. s-a apropiat din spate și i-a

aplicat bătrânei cu furca lovituri în zona capului și cervicală posterior, dar

pentru că victima a început să strige, a încercat să o sugrume până ce aceasta

s-a prăbușit și și-a pierdut cunoștința.

Apoi, înarmat cu aceeași furcă,

inculpatul a pătruns în locuința lui D.I. Inițial, victima nu a sesizat

prezența inculpatului în casă, motiv pentru care M.I. a început să caute bani.

Auzind probabil zgomote din camera unde se afla inculpatul, D.I. s-a apropiat,

moment în care inculpatul a aplicat bătrânului o lovitură puternică, în zona

cervicală cu coarnele furcii prin înțepare, lovitură urmată de căderea victimei

pe podea în stare inertă. Deși victima era căzută în stare de inconștiență,

inculpatul a continuat să-i aplice multiple lovituri cu furca prin înțepare,

dar și cu un cuțit pe care l-a găsit la locul faptei. După ce s-a oprit din

acțiunea sa violentă, M.I. a căutat bani și în restul casei, după care a

părăsit locuința.

În urma loviturilor primite, H.M. a

decedat la Spitalul de Urgență București, la data de 21 septembrie 2001.

Raportul medico-legal de necropsie

întocmit de I.M.L. „Mina Minovici” București a concluzionat că moartea lui H.M.

a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de tip

central în evoluția unei leziuni difuze bulbo-medulare de tip axonal însoțită

de edem medular ascendent și edem cerebral masiv cu angajarea amigdalelor

cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral și vertebro-medular,

complicat în evoluție cu bronhopneumonie.

La necropsie s-au constatat leziuni

traumatice constând în echimoze, excoriații, plăgi și o mică fisură de tăblie

externă la nivelul extremității cefalice care au putut fi produse prin lovire

repetată cu corp dur cu proeminențe ascuțite.

S-a constatat că între leziunile

traumatice descrise și cauza medicală a decesului există un raport direct de

cauzalitate.

În privința victimei D.I., raportul

de autopsie medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală Slobozia, a

concluzionat că moartea acestuia a fost violentă.

Ea s-a datorat hemoragiei interne și

externe consecutivă unor plăgi înțepate cervico-toracale. Leziunile descrise

puteau fi produse prin loviri repetate cu un corp înțepător.

Alcoolemia victimei la momentul

decesului era de 0,60 gr.%.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 729/ A din 7 noiembrie 2002, a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpat împotriva sentinței sus-menționate, considerând

neîntemeiată critica formulată în sensul că pedepsele nu au fost corect

individualizate.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, prin care a cerut reducerea pedepselor.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

În raport de probatoriul

administrat, starea de fapt reținută în deplină concordanță cu aceasta,

încadrarea juridică dată faptelor este legală, iar vinovăția recurentului

rezultă neîndoielnic din actele dosarului.

Aspectul netemeiniciei invocat de

recurentul inculpat privitor la proporționalizarea pedepselor se constată că

este neîntemeiat, întrucât, instanțele prin considerarea criteriilor de

individualizare au procedat la stabilirea acestora, evaluând corespunzător atât

gradul de pericol social al infracțiunilor comise, astfel cum rezultă din

conținutul lor concret, din împrejurările în care au fost comise și din

urmările produse, cât și datele ce caracterizează persoana acestuia care este

recidivist, cu mai multe condamnări anterioare.

Se constată astfel că, pedeapsa

rezultantă de 25 ani închisoare răspunde cerințelor legale și este de natură să

asigure finalitatea preventivă, cât și cea educativă, neexistând temeiuri

pentru modificarea ei în sensul solicitat.

Pentru considerentele ce preced și

cum verificând hotărârea atacată și prin prisma prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate

din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în

cauză este nefondat și a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 729/ A din 7

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 16 septembrie 2001, la 7 martie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătescă statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.