ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2753/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentul parte vătămată A.T., a sesizat organele de urmărire penală, prin care a solicitat efectuarea cercetărilor împotriva președintelui Judecătoriei Caracal pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu a urmărit executarea unei hotărâri judecătorești și față de executorii judecătorești R.V. și N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece au întocmit proces-verbal nr. 580/E/1994 din 8 mai 1995 în care au făcut mențiuni necorespunzătoare realității. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin rezoluția nr. 312/ P din 16 septembrie 2003, apreciind că nu s-a săvârșit nici una din infracțiunile arătate, a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. Împotriva acestei rezoluții, petentul s-a plâns organului ierarhic superior, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care prin rezoluția nr. 5507/II/2 din 30 octombrie 2003 a respins plângerea acestuia. În aceste condiții petentul în baza prevederilor art. 278 1 C. proc. pen., s-a adresat instanței de judecată solicitând desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale, motivând că măsura este nelegală și netemeinică. Astfel instanța de fond investită cu soluționarea cauzei, analizând actele dosarului, a dispus prin sentința penală nr. 15 din 3 aprilie 2004, în sensul respingerii plângerii ca nefondate. Împotriva acestei hotărâri, petentul a declarat recurs, reiterând necesitatea casării rezoluției de neînceperea urmăririi penale, susținând vinovăția celor împotriva cărora s-a plâns.

Analizând lucrările dosarului se constată că, executarea sentinței civile nr. 2911/1993 a Judecătoriei Caracal, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale împotriva cărora acesta de altfel nu a înțeles să se plângă pe calea contestației la executare în situația în care ar fi fost nemulțumit. De altfel atât magistratul, cât și executorii și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu fără a leza interesele părții vătămate. Ca atare, atâta timp cât cu prilejul actelor premergătoare, organul de cercetare penală nu a identificat indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluția din 16 septembrie 2003. Așa fiind, Curtea constată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova este temeinică și legală, urmând ca în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul formulat împotriva acesteia. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de petentul A.T. împotriva sentinței penale nr. 15 din 03 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat. Obligă pe recurentul petent să plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2004.