ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2753/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Petentul parte vătămată A.T., a sesizat

organele de urmărire penală, prin care a solicitat efectuarea cercetărilor

împotriva președintelui Judecătoriei Caracal pentru săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.,

întrucât nu a urmărit executarea unei hotărâri judecătorești și față de

executorii judecătorești R.V. și N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals

intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece au întocmit proces-verbal

nr. 580/E/1994 din 8 mai 1995 în care au făcut mențiuni necorespunzătoare

realității.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, prin rezoluția nr. 312/ P din 16 septembrie 2003, apreciind că nu s-a

săvârșit nici una din infracțiunile arătate, a dispus neînceperea urmăririi

penale în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul s-a plâns organului ierarhic superior, respectiv Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova, care prin rezoluția nr. 5507/II/2 din 30 octombrie 2003

a respins plângerea acestuia.

În aceste condiții petentul în baza

prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., s-a adresat instanței de

judecată solicitând desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale,

motivând că măsura este nelegală și netemeinică.

Astfel instanța de fond investită cu

soluționarea cauzei, analizând actele dosarului, a dispus prin sentința penală

nr. 15 din 3 aprilie 2004, în sensul respingerii plângerii ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri, petentul

a declarat recurs, reiterând necesitatea casării rezoluției de neînceperea

urmăririi penale, susținând vinovăția celor împotriva cărora s-a plâns.

Analizând lucrările dosarului se

constată că, executarea sentinței civile nr. 2911/1993 a Judecătoriei Caracal,

s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale împotriva cărora acesta de altfel

nu a înțeles să se plângă pe calea contestației la executare în situația în

care ar fi fost nemulțumit.

De altfel atât magistratul, cât și

executorii și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu fără a leza

interesele părții vătămate.

Ca atare, atâta timp cât cu prilejul

actelor premergătoare, organul de cercetare penală nu a identificat indicii cu

privire la săvârșirea unor infracțiuni, în conformitate cu prevederile art. 228

alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale prin rezoluția din 16 septembrie

2003.

Așa fiind, Curtea constată că

hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova este temeinică și legală, urmând

ca în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., să respingă

recursul formulat împotriva acesteia.

Văzând și prevederile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

petentul A.T. împotriva sentinței penale nr. 15 din 03 martie 2004, pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.

Obligă pe recurentul petent să

plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 mai 2004.