ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5254/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/ Pi din

27 mai 2004, Curtea de Apel Timișoara a admis plângerea formulată de petenta

V.R.C. împotriva rezoluției pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara în dosarul nr. 150/P/2003, a infirmat rezoluția atacată și a trimis

cauza la procuror pentru continuarea cercetărilor.

S-a reținut că, în motivarea

plângerii petenta a precizat că, între raportul de constatare

tehnico-științific întocmit de Inspectoratul de poliție al județului Arad și

expertiza criminalistică grafică efectuată în cauză supusă cercetărilor există

vădite contradicții ce se impun a fi lămurite.

A mai arătat petenta că semnătura de

la rubrica „vânzător” din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1190 prin care a

fost înstrăinat imobilul aparținând mamei sale C.Z.M. nu aparține acesteia,

fiind falsificată de învinuitul C.C. astfel că a solicitat cercetarea penală a

acestuia. precum și a notarului F.P.I. care a autentificat actul.

În cauză s-a efectuat un raport de

constatare tehnico-științifică de către poliția municipiului Arad – Biroul

Criminalistică care a concluzionat că „prima semnătură de pe contractul de

vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notar Public F.P.I. sub nr. 1190 din

29 mai 2002 nu a fost executată de numita C.Z.M., dar și un raport de expertiză

criminalistică nr. 18 din 26 februarie 2004 întocmit de I.N.E.C. care

concluzionează în sensul că semnătura respectivă a fost executată de C.Z.M.

Față de concluziile absolut

contradictorii ale celor două probe științifice, care se exclud reciproc dar și

în raport de dispozițiile art. 115 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora

organul de urmărire sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea

oricărora dintre părți dacă apreciază că proba științifică respectivă nu este

completă sau că, concluziile acesteia nu sunt precise, dispun refacerea sau

completarea, instanța de fond a apreciat că se impune continuarea cercetărilor

pentru lămurirea aspectelor contradictorii.

Sentința penală a primei instanțe a

fost atacată cu recurs de intimatul F.P.I. față de care s-a dispus neînceperea

urmăririi penală prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, desființată de instanță.

În motivele scrise de recurs,

recurentul critică soluția pe care o consideră greșită, deoarece mijloacele de

probă a căror „contradicție” a fost constatată de instanță nu au aceeași

valoare științifică, expertiza grafică efectuată în cauză fiind în opinia sa o

probă pertinentă, care stabilește cu certitudine că semnătura în discuție

aparține vânzătoarei C.Z.M. și care se coroborează cu restul probelor

administrate în cauză, mai puțin cu raportul de constatare tehnico-științific.

Se mai argumentează, în sensul că

potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea probelor este atributul

organelor de urmărire penală sau al instanței de judecată în urma administrării

tuturor probelor, iar în cauză organul de urmărire penală și-a exprimat opinia

pronunțând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 150/P/2003 din 1

martie 2004.

Intimatul recurent a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și pe fond respingerea

plângerii formulate împotriva rezoluției date de procuror, care se impune, în

opinia sa, a fi menținută.

Recursul nu este fondat.

Hotărârea primei instanțe prin care

a fost admisă plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale

dată de procuror, desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru

continuarea cercetărilor este corectă.

Este de observat că deși, instanța

nu a precizat expres că desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale s-a dispus în vederea începerii urmăririi penale, această soluție,

rezultă în mod implicit din conținutul considerentelor și dispozitivului pentru

că altfel, ar fi de neconceput să se fi dispus completarea probelor fără ca să

se înceapă în cauză urmărirea penală.

În cauză, instanța a făcut

aplicațiunea art. 62 C. proc. pen., care prevede că în vederea aflării

adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să

lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Având în vedere că în

cauză există contradicții majore între probele științifice efectuate, de natură

a crea îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor, este justificată

soluția instanței de fond de a se desființa rezoluția și de a se dispune continuarea

cercetărilor pentru clarificarea tuturor aspectelor.

Aceste contradicții urmează a fi clarificate de

organul de urmărire penală prin efectuarea unei noi expertize potrivit art. 125

C. proc. pen. și prin admiterea oricăror alte probe care vor apare ca utile

pentru aflarea adevărului.

Pentru aceste considerente recursul

declarat de intimat este nefondat, neexistând temeiuri pentru casarea hotărârii

atacate, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul F.P. împotriva sentinței penale nr. 58/ Pi din 27 mai

2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de

600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2004.