ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 465/2004

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor de la  dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.  865/F/16.09.2003, pronunțată de Tribunalul București, secția

I-a penală   în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu referire la art.

175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I. la 8 ani închisoare cu

aplicarea art. 71, 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 65 raportat la art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei.

În baza

art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 02.03.2003 la zi.

În baza

art. 350 C. proc. pen., 160 lit. d) C. proc. pen., a prelungit măsura arestării

de la 26.09.2003 la 25.10.2003.

În baza

art. 61 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de

472 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală pronunțată de Judecătoria

Deva.

În baza

art. 33 și art.  34 C. pen. a contopit acest rest cu pedeapsa de 8 ani aplicată

prin prezenta.

În baza

art. 14 și art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 9.870.000 lei către

Spitalul Clinic de urgență Sfântul Pantelimon cu dobânda legală de la rămânerea

definitivă până la achitarea debitului.

A luat

act că partea vătămată P.R. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru

a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în ziua de 1 august

1999, în timp ce se afla în zona parcului IOR, situat pe raza sectorului 3

București, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate,

cauzându-i acestuia leziuni care i-au pus în primejdie viața.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpatul care, a solicitat ca prim motiv efectuarea

expertizei psihiatrice, antecedentele sale medicale impunând administrarea

acestei probe și, ca al doilea motiv, redozarea pedepsei aplicate în sensul

diminuării ei.

În

memoriul scris, inculpatul a mai criticat hotărârea instanței de fond și pentru

greșita revocare a beneficiului liberării condiționate pentru restul de 472

zile din pedeapsa aplicată printr-o sentință penală a Judecătoriei Deva.

Răspunzând

exclusiv doar acestui motiv, Curtea de Apel București, prin decizia penală nr.

655/A din 6 octombrie 2003, a admis apelul inculpatului, a desființat parțial

sentința și, pe fond, a constatat că restul neexecutat din pedeapsa anterioară

este de 65 de zile și nu de 472 de zile închisoare, menținând celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva

deciziei curții de apel, inculpatul a declarat recurs.

El a

reiterat aceleași motive și a mai adăugat unul: eroarea de fapt în care s-ar fi

aflat.

Recursul

declarat este fondat și urmează a fi admis ca atare.

În

apelul său, inculpatul a formulat mai multe motive, la care instanța de apel nu

a răspuns.

Într-adevăr

atât în motivele scrise cât și în cele prezentate prin apărător, dar și în

ultimul său cuvânt, inculpatul a solicitat desființarea sentinței și pe fond,

rejudecând cauza să se administreze o expertiză psihiatrică. Ca motiv subsidiar

a solicitat reevaluarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și reducerea

pedepsei aplicate.

Din

conținutul deciziei atacate rezultă că instanța de apel nu a tratat cele două

motive, admițând calea de atac folosită de inculpat numai pentru eronata

revocare a beneficiului liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat

din pedeapsa anterioară.

În

acest mod s-au încălcat prevederile art.  385

9

pct.18   C. proc.

pen.  astfel că recursul inculpatului va fi admis cu consecința casării

deciziei atacate și trimiterea cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea

apelului declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 655 din 31

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează

decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea

apelului declarat de inculpat.

Menține

starea de arest a inculpatului C.I.

Onorariul

pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 27 ianuarie 2004.