ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 102/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 4 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. 4053673/2006 s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de numitul B.M.A., ca inadmisibilă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al municipiului București pe capătul de cerere privind plata orelor pentru zilele de 25, 26 septembrie 2006; s-a respins excepția inadmisibilității cererii privind plata orelor pentru zilele de 25, 26 septembrie 2006 invocată de Grupul Școlar; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al municipiului București în calitate de chemat în garanție; a fost încuviințată proba cu înscrisuri solicitată de părți; s-a dispus efectuarea unei adrese către pârât prin care să se solicite să depună la dosarul cauzei programul claselor care au avut ore în zilele de 25, 26 septembrie 2006 cu reclamanta, înscrisuri din care rezultă dacă la datele de 25 și 26 septembrie 2006 există o cerere de învoire a reclamantei, situația absențelor profesorilor și elevilor în zilele de 25 și 26 septembrie 2006, domiciliile martorilor Z.A.

și M.A.; a fost încuviințată proba cu martorii Z.A. și M.A., a căror citare s-a dispus la sediul Grupului Școlar D.G. și s-a amânat judecarea cauzei, stabilindu-se termen de judecată la data de 12 martie 2010, pentru când să se citeze reclamanta și martorii, pârâții având termen în cunoștință. Prin decizia nr. 1588/R din 31 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.A.A. împotriva acestei încheieri de ședință, reținând că, calea de atac a fost declarată împotriva unei încheieri prin care instanța de fond a soluționat incidente procedurale și a luat măsuri referitoare la administrarea probelor.

Astfel, referitor la conținutul încheierii recurate, s-a reținut, în primul rând, că potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a hotărât asupra cererii de intervenție în interes propriu nu se poate ataca decât odată cu fondul. Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității, s-a constatat că instanța de fond a procedat corect la soluționarea acestora printr-o încheiere premergătoare, cu aplicarea art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora, era obligată să soluționeze cu precădere excepțiile de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii. Având în vedere că legea nu prevede o cale de atac separată împotriva unei încheieri prin care au fost soluționate astfel de excepții, în mod corect s-a apreciat că soluția poate fi atacată odată cu fondul cauzei.

De asemenea, s-a constatat că și celelalte măsuri dispuse de prima instanță cu privire la încuviințarea și administrarea probatoriului au un caracter premergător soluționării cauzei pe fond. Prin urmare, instanța de recurs a reținut că, toate criticile aduse unei încheieri premergătoare care, potrivit art. 282 alin. (2) raportat la art. 316 C. proc. civ. se atacă odată cu fondul cauzei, nu pot fi analizate decât în cadrul exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii care soluționează cauza, întrerupând cursul judecății sau dezinvestind instanța de fond. Împotriva deciziei curții de apel reclamanta S.A.A. și B.M.A. au declarat din nou recurs, în care își exprimă mai multe nemulțumiri legate de soluționarea procesului, apreciind că instanța competentă să judece cauza în primă instanță este Curtea de Apel București, și nu Tribunalul București, față de valoarea obiectului pricinii.

Recurenții au mai arătat că instanța a ignorat cererea de intervenție a soțului – vătămat B.M.A., că dosarul a fost suspendat eronat, că I.S.M.B. trebuie să fie chemat în garanție și să răspundă deoarece a cerut suspendarea judecății și au solicitat unirea excepțiilor cu fondul. La termenul de judecată din data de 13 ianuarie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele considerente: Decizia pronunțată de Curtea de Apel nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc. civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, decizia atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299 C. proc. civ. Mai mult, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă. Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare, hotărârea supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta S.A.A. și B.M.A. împotriva deciziei nr. 1588/R din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.