ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 102/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin încheierea din 4 decembrie 2009, pronunțată

de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, în dosarul nr. 4053673/2006 s-a respins cererea

de intervenție în interes propriu formulată de numitul B.M.A., ca

inadmisibilă; s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al municipiului București

pe capătul de cerere privind plata orelor pentru zilele de 25, 26

septembrie 2006; s-a respins excepția inadmisibilității cererii

privind plata orelor pentru zilele de 25, 26 septembrie 2006 invocată de

Grupul Școlar; s-a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al municipiului București

în calitate de chemat în garanție; a fost încuviințată proba cu

înscrisuri solicitată de părți; s-a dispus efectuarea unei

adrese către pârât prin care să se solicite să depună la

dosarul cauzei programul claselor care au avut ore în zilele de 25, 26

septembrie 2006 cu reclamanta, înscrisuri din care rezultă dacă la

datele de 25 și 26 septembrie 2006 există o cerere de învoire a

reclamantei, situația absențelor profesorilor și elevilor în

zilele de 25 și 26 septembrie 2006, domiciliile martorilor Z.A. și M.A.;

a fost încuviințată proba cu martorii Z.A. și M.A., a căror

citare s-a dispus la sediul Grupului Școlar D.G. și s-a amânat

judecarea cauzei, stabilindu-se termen de judecată la data de 12 martie

2010, pentru când să se citeze reclamanta și martorii, pârâții

având termen în cunoștință.

Prin decizia nr. 1588/R din 31

martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă

și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S.A.A.

împotriva acestei încheieri de ședință, reținând că,

calea de atac a fost declarată împotriva unei încheieri prin care

instanța de fond a soluționat incidente procedurale și a luat

măsuri referitoare la administrarea probelor.

Astfel, referitor la conținutul

încheierii recurate, s-a reținut, în primul rând, că potrivit

dispozițiilor art. 52 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a

hotărât asupra cererii de intervenție în interes propriu nu se poate

ataca decât odată cu fondul.

Cu privire la excepțiile lipsei

calității procesuale pasive și inadmisibilității, s-a

constatat că instanța de fond a procedat corect la soluționarea

acestora printr-o încheiere premergătoare, cu aplicarea art. 137 C. proc.

civ., potrivit cărora, era obligată să soluționeze cu

precădere excepțiile de procedură și de fond care fac de

prisos cercetarea în fond a pricinii.

Având în vedere că legea nu

prevede o cale de atac separată împotriva unei încheieri prin care au fost

soluționate astfel de excepții, în mod corect s-a apreciat că

soluția poate fi atacată odată cu fondul cauzei.

De asemenea, s-a constatat că

și celelalte măsuri dispuse de prima instanță cu privire la

încuviințarea și administrarea probatoriului au un caracter

premergător soluționării cauzei pe fond.

Prin urmare, instanța de recurs

a reținut că, toate criticile aduse unei încheieri premergătoare

care, potrivit art. 282 alin. (2) raportat la art. 316 C. proc. civ. se

atacă odată cu fondul cauzei, nu pot fi analizate decât în cadrul

exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii care

soluționează cauza, întrerupând cursul judecății sau

dezinvestind instanța de fond.

Împotriva deciziei curții de

apel reclamanta S.A.A. și B.M.A. au declarat din nou recurs, în care

își exprimă mai multe nemulțumiri legate de soluționarea

procesului, apreciind că instanța competentă să judece

cauza în primă instanță este Curtea de Apel București,

și nu Tribunalul București, față de valoarea obiectului

pricinii.

Recurenții au mai arătat

că instanța a ignorat cererea de intervenție a soțului –

vătămat B.M.A., că dosarul a fost suspendat eronat, că I.S.M.B.

trebuie să fie chemat în garanție și să răspundă

deoarece a cerut suspendarea judecății și au solicitat unirea

excepțiilor cu fondul.

La termenul de judecată din

data de 13 ianuarie 2011, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității recursului, având în vedere următoarele

considerente:

Decizia pronunțată de

Curtea de Apel nu se încadrează în dispozițiile art. 299 C. proc.

civ., care reglementează expres ce hotărâri sunt supuse recursului

și anume: hotărârile date fără drept de apel, cele date în

apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, decizia

atacată este o hotărâre pronunțată în soluționarea

unui recurs, care este irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C.

proc. civ., astfel încât nu este susceptibilă de reformare pe calea

recursului, pentru neîndeplinirea condiției prevăzută de art. 299

C. proc. civ.

Mai mult, recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea

procesual civilă constituie o încălcare a legalității

acesteia, precum și a principiului constituțional al

egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca

o soluție inadmisibilă.

Normele procedurale privind

sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor

în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din

Constituția României.

Prin urmare, hotărârea

supusă recursului, fiind irevocabilă, nu este susceptibilă de

reformare pe calea recursului și, față de considerentele mai sus

expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta S.A.A. și B.M.A. împotriva deciziei nr. 1588/R din

31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2011.