ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1968/2016

Decizia nr. 1968/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2346 din 10 mai 2016, a respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 10656 din 2 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2014*, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al municipiului București, ca nefondat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții A. și B., înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 11 mai 2016 și înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 5 iulie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C3, la data de 6 septembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. La data de 13 septembrie 2016, în termenul de 10 zile prevăzut de alin. (4) al art. 493 C. proc. civ., reclamanții au depus punct de vedere la raport, pe care l-au contestat, ca fiind întocmit cu rea-credință. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 3 octombrie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 19 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: În fapt, prin cererea introductivă de instanță, A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al municipiului București, obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a tuturor sumelor reținute abuziv în ultimii trei ani plus dobânzi: neplata zilelor libere prin lege, cotizație sindicat, încasată cu forța și orice alte sume reținute; aplicarea față de reclamantă a Legii nr. 221/2008 și primirea diferenței de bani reținută abuziv de către pârât: minim 90.000 RON sau minim 20.000 euro în echivalent plus dobânzi; precum și obligarea pârâtului la plata daunelor totale de 1.000.000 RON, conform art. 10 (1) din Legea nr. 554/2004 prejudiciu direct și delictual pentru care se constituie parte civilă.

Urmare declinării competenței materiale de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 911 din 19 martie 2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 1559 din 23 februarie 2015 a admis excepția nulității cererii pentru lipsa semnăturii și a anulat cererea reclamanților pentru lipsa semnăturii. Apelul declarat de reclamanți împotriva hotărârii tribunalului a fost admis de către Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2420 din 18 iunie 2015. A fost anulată sentința, cauza fiind trimisă, spre continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă nr. 10656 din 2 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. și a respins cererea formulată de acesta ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

A respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Școlar al municipiului București ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând, în esență, că în raport de prevederile art. 231 C. muncii, pârâtul nu are calitatea de angajator, iar reclamantul B. nu este angajat în funcția de cadru didactic, fiind soțul reclamantei A. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2346 din 10 mai 2016, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate de tribunal. În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". În raport de dispozițiile legale menționate, Decizia civilă nr. 2346 din 10 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului. Nu pot fi primite astfel susținerile recurenților potrivit cărora obiectul dosarului nu constă în pretenții ci în refuzul Inspectoratului Școlar al municipiului București de a aplica decizia Curții Constituționale nr. 397 din 1 octombrie 2013, definitivă și general obligatorie.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Față de toate cele de mai sus, recursul declarat de reclamanți apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 2346 din 10 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL