ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1968/2016

Decizia nr. 1968/2016

Asupra cauzei de față, prin

raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, constată următoarele:

Curtea de Apel București,

Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2346 din 10 mai 2016, a

respins apelul declarat de reclamanții A. și B. împotriva Sentinței

civile nr. 10656 din 2 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în dosarul nr. x/3/2014*, în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul Școlar al municipiului București, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamanții A. și B., înregistrat pe rolul Curții de Apel

București la data de 11 mai 2016 și înaintat de această

instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat, la data de 5 iulie 2016, la întocmirea

raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 6

septembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia

părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu

dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data de 13 septembrie 2016, în

termenul de 10 zile prevăzut de alin. (4) al art. 493 C. proc. civ., reclamanții

au depus punct de vedere la raport, pe care l-au contestat, ca fiind întocmit

cu rea-credință.

Constatându-se încheiată

această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 3

octombrie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data

de 19 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte

constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea

introductivă de instanță, A. și B. au solicitat, în

contradictoriu cu Inspectoratul Școlar al municipiului București,

obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a tuturor sumelor

reținute abuziv în ultimii trei ani plus dobânzi: neplata zilelor libere

prin lege, cotizație sindicat, încasată cu forța și orice

alte sume reținute; aplicarea față de reclamantă a Legii

nr. 221/2008 și primirea diferenței de bani reținută abuziv

de către pârât: minim 90.000 RON sau minim 20.000 euro în echivalent plus

dobânzi; precum și obligarea pârâtului la plata daunelor totale de

1.000.000 RON, conform art. 10 (1) din Legea nr. 554/2004 prejudiciu direct

și delictual pentru care se constituie parte civilă.

Urmare declinării

competenței materiale de soluționare a cauzei de către Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, prin Sentința civilă nr. 911 din 19 martie 2014, Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 1559 din 23

februarie 2015 a admis excepția nulității cererii pentru lipsa

semnăturii și a anulat cererea reclamanților pentru lipsa

semnăturii.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva hotărârii tribunalului a fost admis de către Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 2420

din 18 iunie 2015. A fost anulată sentința, cauza fiind trimisă,

spre continuarea judecății, aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă nr.

10656 din 2 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului B. și a

respins cererea formulată de acesta ca fiind introdusă de o

persoană fără calitate procesuală activă. A admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. A

respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul

Inspectoratul Școlar al municipiului București ca fiind

formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă, reținând, în esență, că în raport de

prevederile art. 231 C. muncii, pârâtul nu are calitatea de angajator, iar

reclamantul B. nu este angajat în funcția de cadru didactic, fiind

soțul reclamantei A.

Soluția primei instanțe a

fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Decizia civilă nr. 2346 din 10 mai 2016, prin care s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței

pronunțate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea

nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 "în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi

și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, republicată, în cele privind navigația civilă

și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De

asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului".

În raport de dispozițiile legale

menționate, Decizia civilă nr. 2346 din 10 mai 2016 a Curții de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, atacată în prezenta cauză,

nu este supusă recursului.

Nu pot fi primite astfel susținerile

recurenților potrivit cărora obiectul dosarului nu constă în

pretenții ci în refuzul Inspectoratului Școlar al municipiului

București de a aplica decizia Curții Constituționale nr. 397 din

1 octombrie 2013, definitivă și general obligatorie.

Se reține totodată că

prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în

sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei

interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în

condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de

drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud

examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte

condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea

procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ.

rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite

cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea

privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege

susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de

atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității, precum

și al principiului constituțional al egalității în

fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind

sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea

cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică,

corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din

Constituția României.

Față de toate cele de mai

sus, recursul declarat de reclamanți apare ca inadmisibil, urmând a fi

respins ca atare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanții B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 2346

din 10 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL