ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2489/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

S.I.F.

Muntenia București a chemat în judecată SC S.I. SA București și a solicitat ca,

prin sentința care se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 22.102.910

lei dividende datorate și neachitate în anii 1996 - 1997 și 1998, din care suma

de 10.048.410 lei, reprezentând dividende restante pe anul 1996, 11.202.700 lei

dividende restante pe 1997 și 851.800 lei dividende restante pe 1998, precum și

la plata de daune moratorii calculate în funcție de rata scontului.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința nr. 1057 din 14 februarie 2001, a admis acțiunea și a obligat-o pe

pârâtă la plata sumei de 22.102.910 lei dividende, la 18.983.930 lei daune

moratorii și la 3.140.210 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că

S.I.F. Muntenia SA este acționară la societatea pârâtă și că, potrivit Legii nr.

31/1990, este îndreptățită la încasarea dividendelor.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, care, prin decizia civilă nr. 1464 din 15

noiembrie 2001, a respins, ca neîntemeiat, apelul pârâtei SC S.I. SA București.

Curtea de apel a apreciat ca, fiind neîntemeiate,

criticile care vizau acordarea daunelor moratorii, motivând că, potrivit art. 43

C. com., datoriile lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din

ziua în care devin exigibile.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat

recurs pârâta SC S.I. SA București.

Recurenta a susținut, fără să motiveze în drept, că a

achitat dividendele la care a fost obligată, dar că nu sunt datorate daunele-interese

moratorii, întrucât între părțile în proces nu s-au stabilit raporturi

comerciale și, ca urmare, nu sunt aplicabile prevederile art. 43 C. com. și ale

O.G. nr. 9/2000.

Recursul este nefondat.

Dreptul la beneficii, ca rezultat al activității

comerciale, încetează să mai fie un drept social, el devine un drept de creanță

individual al acționarilor, cu toate consecințele care decurg din acesta.

Corelativă acestui drept este obligația de plată a

dividendelor de către societate, care constituie o obligație comercială și nu

civilă, rezultată din, însuși, scopul urmărit de orice tip de societate

comercială.

Art. 43 C. com. stabilește regula potrivit căreia

„datoriile comerciale, lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din

ziua în care devin exigibile”.

Regula curgerii dobânzii de drept este deplin

aplicabilă societății comerciale debitoare, obligația privind plata

dividendelor fiind comercială pentru aceasta.

Și celelalte condiții cerute de textul citat mai sus

sunt îndeplinite, în sensul că obligația debitorului constă într-o sumă de

bani, care a devenit lichidă și exigibilă, așa încât, în mod corect, s-au

acordat daunele moratorii la nivelul taxei de scont B.N.R.

În ce privește plata dividendelor, efectuată după

pronunțarea sentinței, este de reținut că acesta a constituit un mod de

executare care nu duce în mod necesar la modificarea sentinței sau a deciziei

pronunțată în apel, întrucât, la data pronunțării, s-a stabilit corect că

dividendele erau datorate. Cum în căile de atac promovate s-a confirmat soluția

primei instanțe, plata astfel efectuată a devenit o chestiune de executare.

În consecință nu sunt motive de netemeinicie sau

nelegalitate, care să ducă la modificarea sau casarea deciziei nr. 1464,

pronunțată la data de 15 noiembrie 2001 de Curtea de Apel București, astfel că

recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC S.I. SA București

împotriva deciziei nr. 1464 din 15 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția

a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 7 mai 2003.