ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2184/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 23 din 12 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I–a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 137 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu formulată de condamnatul V.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a apreciat că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc.

pen., din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul condamnatului rezultând că familia acestuia este formată din trei persoane (mama sa, în vârstă de 51 ani, casnică, sora sa, în vârstă de 27 ani, casnică și văduvă și o nepoată în vârstă de 6 ani), care locuiesc într-o casă formată din trei camere și dependințe, mobilate modest, și realizează venituri mici din munci agricole, ocazionale, la diverși cetățeni din comună. Această situație a fost apreciată de instanță ca fiind o situație grea, dar nu este o situație specială, întrucât nu are un caracter provizoriu și nu este influențată de executarea pedepsei de către condamnat în sensul agravării ei. Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel condamnatul V.G., care a învederat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc.

pen., privind întreruperea executării pedepsei, întrucât familia sa are o situație foarte grea, mama sa fiind văduvă, sora sa are în îngrijire un copil minor, iar casa în care locuiesc este într-o avansată stare de degradare. Prin decizia penală nr. 118 din 18 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția I–a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul V.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei pentru motivele familiale susținute și la instanțele anterioare.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele: Motivele invocate de recurentul condamnat în cererea sa nu se încadrează în cerințele impuse de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu constituie împrejurări speciale din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie. Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 118 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2004.