ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2184/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 din 12

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția I–a penală, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 137 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului

Giurgiu formulată de condamnatul V.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a apreciat că motivul invocat de condamnat nu se încadrează în

dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., din referatul de anchetă socială

efectuat la domiciliul condamnatului rezultând că familia acestuia este formată

din trei persoane (mama sa, în vârstă de 51 ani, casnică, sora sa, în vârstă de

27 ani, casnică și văduvă și o nepoată în vârstă de 6 ani), care locuiesc

într-o casă formată din trei camere și dependințe, mobilate modest, și

realizează venituri mici din munci agricole, ocazionale, la diverși cetățeni

din comună.

Această situație a fost apreciată de

instanță ca fiind o situație grea, dar nu este o situație specială, întrucât nu

are un caracter provizoriu și nu este influențată de executarea pedepsei de

către condamnat în sensul agravării ei.

Împotriva acestei

sentințe penale a declarat apel condamnatul V.G., care a învederat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen., privind

întreruperea executării pedepsei, întrucât familia sa are o situație foarte

grea, mama sa fiind văduvă, sora sa are în îngrijire un copil minor, iar casa

în care locuiesc este într-o avansată stare de degradare.

Prin decizia penală nr. 118 din 18

februarie 2004, Curtea de Apel București, secția I–a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs condamnatul V.G., solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor și, rejudecând, admiterea cererii de întrerupere a

executării pedepsei pentru motivele familiale susținute și la instanțele

anterioare.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată următoarele:

Motivele invocate de recurentul

condamnat în cererea sa nu se încadrează în cerințele impuse de dispozițiile

art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu constituie împrejurări speciale

din cauza cărora executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familie.

Față de aceste considerente, urmează

ca, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

În baza dispozițiilor art. 192 C.

proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul V.G. împotriva deciziei penale nr.

118 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 aprilie 2004.