ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4670/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21

ianuarie 1999, reclamanta SC O. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC

D.C. SRL București pentru a fi obligată la plata sumei de 81.331.848 lei,

reprezentând venit minim realizat în perioada 1 iulie – 31 decembrie 1998,

pentru a se dispune rezilierea contractului de asociere în participațiune

încheiat cu pârâta și evacuarea acesteia din restaurantul B., cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că, prin contractul de asociere în participațiune nr. 3637/1992 și

actul adițional din 1997, pârâta s-a obligat să plătească lunar echivalentul

sumei de 1209 olari S.U.A., dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația

contractuală, situație în care i s-a cerut să elibereze spațiul comercial și să

plătească venitul minim lunar.

Totodată, a mai susținut că, pe

lângă nerealizarea obligațiilor contractuale de pârâtă, manifestată pe

parcursul executării contractului, acțiunea împotriva pârâtei s-a pornit ca

urmare a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, din 21 decembrie 1998,

prin care s-a dispus analizarea tuturor contractelor de asociere în

participațiune și luarea măsurilor ce se impun pentru cele în care nu s-au

îndeplinit clauzele contractului.

La data de 20 aprilie 1999, a fost

înregistrată cererea de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, pe care

a formulat-o SC R.K.I. SRL Mediaș, în conformitate cu art. 49 - 56 C. proc.

civ.

În motivarea cererii de intervenție

(care a fost admisă, în principiu, prin încheierea din 11 ianuarie 2000)

societatea intervenientă a susținut că, deși, pârâta SC D.C. SRL București s-a

obligat să asigure exploatarea restaurantului B. în interesul comun al

asociaților, aceasta a încheiat un alt contract cu SC B.T.&S. SRL Mediaș,

cu un venit minim de 2175 dolari S.U.A. pe lună, din care nu a plătit nici o

sumă reclamantei cu care încheiase contractul în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4288 din 27

iunie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea

reclamantei SC O, SA București, precum și cererea de intervenție accesorie,

formulată de intervenienta SC R.K.I. SRL Mediaș, dispunând rezilierea

contractului de asociere în participațiune, nr. 3637/1992, încheiat între

reclamantă și pârâta SC D.C. SRL București, precum și evacuarea acesteia din

restaurantul B. și din terenul aferent acestuia, din București.

Totodată, a fost obligată societatea

comercială pârâtă la plata sumei de 9.584.000 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă și s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de obligare a pârâtei

la plata sumei de 81.331.848 lei, reprezentând venit minim în perioada 1 iulie

1998 – 31 decembrie 1998.

Prin încheierea din 27 iulie 2000,

Tribunalul București, secția comercială, a admis și cererea de îndreptare a

erorii materiale, formulată de societatea reclamantă, dispunând completarea

dispozitivului sentinței cu denumirea completă a pârâtei SC D.C. SRL București.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că societatea comercială reclamantă a fost îndreptățită să

solicite rezilierea contractului încheiat cu pârâta, întrucât aceasta nu și-a

îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, în principal, cea legată de plata

venitului minim pe perioada 1 iulie – 31 decembrie 1998.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC D.C. SRL București, iar, prin decizia nr. 32 A din 4

februarie 2002, Curtea de Apel București, secția a V I-a comercială, a admis

apelul și a schimbat în tot sentința tribunalului, respingând acțiunea

reclamantei.

Totodată, s-a respins apelul pârâtei

împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale.

Cu actul înregistrat la 15 martie

2002, societatea comercială reclamantă a formulat recurs împotriva deciziei,

susținând următoarele critici:

- hotărârea pronunțată nu cuprinde

motivele pe care se sprijină – motiv întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7

C. proc. civ.;

- în conformitate cu art. 304 pct. 9

C. proc. civ., hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii;

- instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra unor dovezi administrate, ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii, conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Recursul reclamantei este fondat.

Din actele dosarului rezultă că

între SC O. SA București și pârâta SC D.C. SRL București s-a încheiat

contractul de asociere nr. 3637 din 31 ianuarie 1992, prin care părțile au

convenit să realizeze mai multe activități comerciale, în comun, printre care

și exploatarea restaurantului B. în interesul comun al asociaților.

Ulterior, părțile au încheiat și un

act adițional la acest contract, stabilind, la 14 ianuarie 1997, noi clauze

privind venitul minim ce urma să fie achitat de pârâtă, ca și altele legate de

situația terenului aferent restaurantului B.

Susținând că pârâta nu și-a

îndeplinit obligațiile contractuale, asumate prin convențiile încheiate,

reclamanta a formulat acțiunea ce formează obiectul dosarului, cu precizarea că

adunarea generală a hotărât acționarea pârâtei pentru rezilierea contractului.

Soluția adoptată de instanța de apel

se întemeiază pe susținerile pârâtei legate de faptul că a achitat venitul

minim convenit și a exploatat restaurantul în condiții profitabile ambelor

părți, dar, din examinarea considerentelor, rezultă că acestea au caracterul

unui enunț, fără să se examineze probatoriile administrate și fără a se invoca

temeiul legal, prima critică a recurentei, fiind pe deplin întemeiată.

În ceea ce privește acțiunea

formulată de reclamantă, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 1020

C. civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice, situație

în care instanța trebuia să examineze modul în care pârâta și-a îndeplinit

obligația esențială privind plata venitului minim.

Așa cum a susținut recurenta în

dezvoltarea motivelor de recurs, instanța de apel a reținut doar faptul că

pârâta a plătit venitul, în sumă de 81.331.848 lei, până la primul termen de

judecată, dar această împrejurare nu poate conduce la concluzia că pârâta și-a

îndeplinit obligația de plată, conform contractului .

Într-adevăr, deși intimata a

încheiat un alt contract (de subînchiriere) cu SC B.T.&S. SRL Mediaș

(împrejurare necontestată de pârâtă) încasând lunar 2175 dolari S.U.A., aceasta

nu i-a achitat reclamantei venitul minim convenit de 1209 dolari S.U.A., ceea

ce trebuia să conducă instanța la concluzia evidentă că societatea pârâtă nu

și-a îndeplinit obligațiile contractuale.

Împrejurarea reținută de curtea de

apel, că pârâta a plătit suma datorată până la primul termen de judecată, nu

era de natură să conducă la schimbarea soluției adoptate de tribunal, care a

stabilit, în mod justificat, că SC D.C. SRL nu a dat curs notificărilor făcute

de reclamantă și nu a achitat la termen venitul minim din perioada 1 iulie – 31

decembrie 1998.

Susținerea pârâtei intimate,

potrivit căreia subînchirierea spațiului comercial s-a făcut în interesul

ambelor părți, a fost greșit însușită de instanța de apel, deoarece, atâta timp

cât nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de reclamantă, înseamnă că nu a

acționat în interesul ambelor părți, ci cu rea credință și, în mod justificat,

s-a solicitat rezilierea contractului.

Pentru toate aceste considerente,

recursul reclamantei va fi admis, conform art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc.

civ., iar decizia atacată va fi modificată, în sensul respingerii apelului

formulat de SC D.C. SRL București și menținerii sentinței și încheierii de

îndreptare a erorii materiale pronunțate de Tribunalul București.

În conformitate cu prevederile art.

274 C. proc. civ., intimata SC D.C. SRL București va achita recurentei suma de

2.870.455 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și

timbrul judiciar din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamanta SC O. SA București, împotriva deciziei nr. 32/ A din 4 februarie

2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge apelul SC D.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 4288

din 27 iunie 2000 a Tribunalului București, pe care o menține.

Menține, de asemenea, încheierea de

îndreptare a erorii materiale, pronunțată de aceeași instanță la 27 iulie 2000.

Obligă intimata SC D.C. SRL la plata

sumei de 2.870.455 lei cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 26 noiembrie 2003.