ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4670/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 ianuarie 1999, reclamanta SC O. SA București a chemat în judecată pe pârâta SC D.C. SRL București pentru a fi obligată la plata sumei de 81.331.848 lei, reprezentând venit minim realizat în perioada 1 iulie – 31 decembrie 1998, pentru a se dispune rezilierea contractului de asociere în participațiune încheiat cu pârâta și evacuarea acesteia din restaurantul B., cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, prin contractul de asociere în participațiune nr. 3637/1992 și actul adițional din 1997, pârâta s-a obligat să plătească lunar echivalentul sumei de 1209 olari S.U.A., dar aceasta nu și-a îndeplinit obligația contractuală, situație în care i s-a cerut să elibereze spațiul comercial și să plătească venitul minim lunar.

Totodată, a mai susținut că, pe lângă nerealizarea obligațiilor contractuale de pârâtă, manifestată pe parcursul executării contractului, acțiunea împotriva pârâtei s-a pornit ca urmare a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, din 21 decembrie 1998, prin care s-a dispus analizarea tuturor contractelor de asociere în participațiune și luarea măsurilor ce se impun pentru cele în care nu s-au îndeplinit clauzele contractului. La data de 20 aprilie 1999, a fost înregistrată cererea de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, pe care a formulat-o SC R.K.I. SRL Mediaș, în conformitate cu art. 49 - 56 C. proc. civ. În motivarea cererii de intervenție (care a fost admisă, în principiu, prin încheierea din 11 ianuarie 2000) societatea intervenientă a susținut că, deși, pârâta SC D.C.

SRL București s-a obligat să asigure exploatarea restaurantului B. în interesul comun al asociaților, aceasta a încheiat un alt contract cu SC B.T.&S. SRL Mediaș, cu un venit minim de 2175 dolari S.U.A. pe lună, din care nu a plătit nici o sumă reclamantei cu care încheiase contractul în litigiu. Prin sentința civilă nr. 4288 din 27 iunie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei SC O, SA București, precum și cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta SC R.K.I. SRL Mediaș, dispunând rezilierea contractului de asociere în participațiune, nr. 3637/1992, încheiat între reclamantă și pârâta SC D.C. SRL București, precum și evacuarea acesteia din restaurantul B. și din terenul aferent acestuia, din București.

Totodată, a fost obligată societatea comercială pârâtă la plata sumei de 9.584.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă și s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 81.331.848 lei, reprezentând venit minim în perioada 1 iulie 1998 – 31 decembrie 1998. Prin încheierea din 27 iulie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a admis și cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de societatea reclamantă, dispunând completarea dispozitivului sentinței cu denumirea completă a pârâtei SC D.C. SRL București. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că societatea comercială reclamantă a fost îndreptățită să solicite rezilierea contractului încheiat cu pârâta, întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau, în principal, cea legată de plata venitului minim pe perioada 1 iulie – 31 decembrie 1998. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC D.C.

SRL București, iar, prin decizia nr. 32 A din 4 februarie 2002, Curtea de Apel București, secția a V I-a comercială, a admis apelul și a schimbat în tot sentința tribunalului, respingând acțiunea reclamantei. Totodată, s-a respins apelul pârâtei împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale. Cu actul înregistrat la 15 martie 2002, societatea comercială reclamantă a formulat recurs împotriva deciziei, susținând următoarele critici: - hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină – motiv întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.; - în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, ce erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, conform art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. Recursul reclamantei este fondat. Din actele dosarului rezultă că între SC O. SA București și pârâta SC D.C. SRL București s-a încheiat contractul de asociere nr. 3637 din 31 ianuarie 1992, prin care părțile au convenit să realizeze mai multe activități comerciale, în comun, printre care și exploatarea restaurantului B. în interesul comun al asociaților. Ulterior, părțile au încheiat și un act adițional la acest contract, stabilind, la 14 ianuarie 1997, noi clauze privind venitul minim ce urma să fie achitat de pârâtă, ca și altele legate de situația terenului aferent restaurantului B. Susținând că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, asumate prin convențiile încheiate, reclamanta a formulat acțiunea ce formează obiectul dosarului, cu precizarea că adunarea generală a hotărât acționarea pârâtei pentru rezilierea contractului.

Soluția adoptată de instanța de apel se întemeiază pe susținerile pârâtei legate de faptul că a achitat venitul minim convenit și a exploatat restaurantul în condiții profitabile ambelor părți, dar, din examinarea considerentelor, rezultă că acestea au caracterul unui enunț, fără să se examineze probatoriile administrate și fără a se invoca temeiul legal, prima critică a recurentei, fiind pe deplin întemeiată. În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantă, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 1020 C. civ., condiția rezolutorie este subînțeleasă în contractele sinalagmatice, situație în care instanța trebuia să examineze modul în care pârâta și-a îndeplinit obligația esențială privind plata venitului minim.

Așa cum a susținut recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs, instanța de apel a reținut doar faptul că pârâta a plătit venitul, în sumă de 81.331.848 lei, până la primul termen de judecată, dar această împrejurare nu poate conduce la concluzia că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată, conform contractului . Într-adevăr, deși intimata a încheiat un alt contract (de subînchiriere) cu SC B.T.&S. SRL Mediaș (împrejurare necontestată de pârâtă) încasând lunar 2175 dolari S.U.A., aceasta nu i-a achitat reclamantei venitul minim convenit de 1209 dolari S.U.A., ceea ce trebuia să conducă instanța la concluzia evidentă că societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Împrejurarea reținută de curtea de apel, că pârâta a plătit suma datorată până la primul termen de judecată, nu era de natură să conducă la schimbarea soluției adoptate de tribunal, care a stabilit, în mod justificat, că SC D.C.

SRL nu a dat curs notificărilor făcute de reclamantă și nu a achitat la termen venitul minim din perioada 1 iulie – 31 decembrie 1998. Susținerea pârâtei intimate, potrivit căreia subînchirierea spațiului comercial s-a făcut în interesul ambelor părți, a fost greșit însușită de instanța de apel, deoarece, atâta timp cât nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de reclamantă, înseamnă că nu a acționat în interesul ambelor părți, ci cu rea credință și, în mod justificat, s-a solicitat rezilierea contractului. Pentru toate aceste considerente, recursul reclamantei va fi admis, conform art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., iar decizia atacată va fi modificată, în sensul respingerii apelului formulat de SC D.C.

SRL București și menținerii sentinței și încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțate de Tribunalul București. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., intimata SC D.C. SRL București va achita recurentei suma de 2.870.455 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta SC O. SA București, împotriva deciziei nr. 32/ A din 4 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul SC D.C. SRL București, împotriva sentinței civile nr. 4288 din 27 iunie 2000 a Tribunalului București, pe care o menține. Menține, de asemenea, încheierea de îndreptare a erorii materiale, pronunțată de aceeași instanță la 27 iulie 2000. Obligă intimata SC D.C. SRL la plata sumei de 2.870.455 lei cheltuieli de judecată în recurs. IREVOCABILĂ. Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2003.