ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1239/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 10 noiembrie 1999, Spitalul Clinic C. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a O.U.G. nr. 83/1999, privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților minorităților naționale din România. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că ordonanța este lovită de nulitate absolută, întrucât contravine unor prevederi constituționale privind principiile egalității și nediscriminării, al protecției interesului național și a proprietății publice și al statului de drept și al separației puterilor.

Prin întâmpinare, Guvernul României a invocat excepțiile excesului puterii judecătorești și respectiv, a inadmisibilității acțiunii, în raport cu natura actului atacat. La data de 25 ianuarie 2000, Fundația C. a depus cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cerere admisă ulterior, în principiu. Reclamantul și-a precizat acțiunea la 13 februarie 2001, arătând că solicită cenzurarea O.U.G nr. 83/1999, numai cu privire la pct. 7 din anexă, a cărui nulitate se impune a fi constatată. Prin sentința civilă nr. 508 din 24 aprilie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția și cererea de intervenție formulate de intervenienta Fundația C. și a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Prin încheierea din 14 iunie 2001, instanța a admis cererea intervenientei, de îndreptare a dispozitivului sentinței, în sensul completării cu mențiunea admiterii și a excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că O.U.G. nr. 83/1999 a fost emisă de pârât, în temeiul art. 114 pct. 4 din Constituție, în cadrul delegării legislative și potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, nu poate fi atacată în justiție, acțiunea fiind inadmisibilă. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Spitalul Clinic C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, reclamantul a învederat că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța neexaminând argumentul invocat privind abrogarea ordonanței, prin adoptarea Legii nr. 10/2001.

De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra precizării de acțiune, în care s-a arătat că anexa la O.U.G. nr. 83/1999, în care sunt nominalizate imobilele supuse restituirii, constituie ca natură juridică o hotărâre de guvern, deci un act administrativ supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ. Examinând cauza în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține ca fiind judicios admisă, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și de intervenientă, în raport cu natura juridică a actului contestat, emis de Guvernul României în cadrul raporturilor sale cu Parlamentul.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 29/1990, este exceptat de la controlul judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ, actul emis de pârât în baza delegării legislative conferită prin art. 115 [fost art. 114] din Constituție. Motivele de recurs invocate de reclamant privind incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, sunt neîntemeiate, instanța de fond apreciind în mod judicios că nu sunt aplicabile prevederile acestui act normativ. Nu se poate susține, în lipsa unei prevederi exprese în cuprinsul Legii nr. 10/2001, că prin dispozițiile art. 8 alin. (2), potrivit cărora regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin legi speciale, ar fi abrogate toate reglementările preexistente și deci, și O.U.G.

nr. 83/1999. Ordonanța în litigiu reprezintă în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, legea cadru privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, un act normativ special, de strictă interpretare și aplicare. Apare ca nefondată și critica privind omisiunea instanței, de a se pronunța asupra naturii juridice a anexei O.U.G. nr. 83/1999. Această anexă face parte integrantă din actul normativ atacat și are aceeași natură juridică cu acesta, fiind, așadar, un act legislativ, și nu administrativ, exceptat controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Spitalul Clinic C. București împotriva sentinței civile nr. 508 din 24 aprilie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2004.