ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1239/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

10 noiembrie 1999, Spitalul Clinic C. a chemat în judecată Guvernul României,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută

a O.U.G. nr. 83/1999, privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut

comunităților minorităților naționale din România.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că ordonanța este lovită de nulitate absolută, întrucât contravine

unor prevederi constituționale privind principiile egalității și nediscriminării,

al protecției interesului național și a proprietății publice și al statului de drept

și al separației puterilor.

Prin întâmpinare, Guvernul României

a invocat excepțiile excesului puterii judecătorești și respectiv, a

inadmisibilității acțiunii, în raport cu natura actului atacat.

La data de 25 ianuarie 2000,

Fundația C. a depus cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului

Guvernul României, prin care a solicitat respingerea acțiunii, cerere admisă

ulterior, în principiu.

Reclamantul și-a precizat acțiunea

la 13 februarie 2001, arătând că solicită cenzurarea O.U.G nr. 83/1999, numai

cu privire la pct. 7 din anexă, a cărui nulitate se impune a fi constatată.

Prin sentința civilă nr. 508 din 24

aprilie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis

excepția și cererea de intervenție formulate de intervenienta Fundația C. și a respins

acțiunea, ca inadmisibilă. Prin încheierea din 14 iunie 2001, instanța a admis

cererea intervenientei, de îndreptare a dispozitivului sentinței, în sensul

completării cu mențiunea admiterii și a excepției inadmisibilității acțiunii

invocată de pârâtul Guvernul României.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut că O.U.G. nr. 83/1999 a fost emisă de pârât, în temeiul art.

114 pct. 4 din Constituție, în cadrul delegării legislative și potrivit art. 2 lit.

a) din Legea nr. 29/1990, nu poate fi atacată în justiție, acțiunea fiind

inadmisibilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul Spitalul Clinic C., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304

pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, reclamantul a învederat că

hotărârea a fost dată cu încălcarea legii și nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, instanța neexaminând argumentul invocat privind abrogarea ordonanței,

prin adoptarea Legii nr. 10/2001.

De asemenea, instanța nu s-a

pronunțat asupra precizării de acțiune, în care s-a arătat că anexa la O.U.G. nr. 83/1999, în care sunt nominalizate imobilele supuse restituirii, constituie ca

natură juridică o hotărâre de guvern, deci un act administrativ supus cenzurii

pe calea contenciosului administrativ.

Examinând cauza în raport cu

motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, Curtea reține ca fiind judicios

admisă, excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât și de

intervenientă, în raport cu natura juridică a actului contestat, emis de

Guvernul României în cadrul raporturilor sale cu Parlamentul.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr.

29/1990, este exceptat de la controlul judecătoresc, pe calea contenciosului

administrativ, actul emis de pârât în baza delegării legislative conferită prin

art. 115 [fost art. 114] din Constituție.

Motivele de recurs invocate de

reclamant privind incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, sunt neîntemeiate,

instanța de fond apreciind în mod judicios că nu sunt aplicabile prevederile

acestui act normativ.

Nu se poate susține, în lipsa unei

prevederi exprese în cuprinsul Legii nr. 10/2001, că prin dispozițiile art. 8 alin.

(2), potrivit cărora regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor sau

comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane

juridice, va fi reglementat prin legi speciale, ar fi abrogate toate

reglementările preexistente și deci, și O.U.G. nr. 83/1999.

Ordonanța în litigiu reprezintă în raport

cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, legea cadru privind restituirea imobilelor

preluate în mod abuziv, un act normativ special, de strictă interpretare și

aplicare.

Apare ca nefondată și critica

privind omisiunea instanței, de a se pronunța asupra naturii juridice a anexei O.U.G.

nr. 83/1999.

Această anexă face parte integrantă

din actul normativ atacat și are aceeași natură juridică cu acesta, fiind,

așadar, un act legislativ, și nu administrativ, exceptat controlului

judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Spitalul Clinic C. București împotriva sentinței civile nr. 508 din 24 aprilie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 martie 2004.