ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1980/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș, reclamanta Eparhia R. din Ardeal, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România anularea deciziei din 23 septembrie 2008 emisă de această autoritate, prin care a fost respinsă cererea de retrocedare și obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții de restituire în natură, totală sau parțială, a imobilului situat în Municipiul Târgu Mureș, la adresa anume indicată. Reclamanta a susținut că decizia atacată este nelegală întrucât s-a menționat în cuprinsul acesteia că obiectul cererii îl constituia Sanatoriul și terenul aferent de 3855 mp, proprietatea societății comerciale pe acțiuni Sanatoriu Tg.

Mureș SA, societate a căror acționari erau trei biserici: cea R., prin Eparhia R. din Ardeal, cea romano-catolică, prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia și cea unitară prin Eparhia Unitariană. De asemenea, s-a menționat că deși în cartea funciară apare ca proprietar Sanatoriul Tg. Mureș, unul dintre principalii acționari ai acestei societăți a fost Eparhia R. din Ardeal, alături de Eparhia Unitariană și Arhiepiscopia Romano-Catolică. S-a invocat și existența unui drept de ipotecă în favoarea împrumutătorilor, respectiv Fondul de pensie a Eparhiei Reformate din Ardeal, celui Romano-Catolic, respectiv Unitariană cu mențiunea că prin deciziunea din 1930 a fost intabulat dreptul de ipotecă asupra imobilelor în favoarea Casei de Economii SA Tg.

Mureș pentru suma de 1.600.000 RON cap. de împrumut cu prioritatea rangului serial față de dreptul de ipotecă intabulat prin deciziunea din 1928. În fine, s-a susținut că preluarea imobilului de către stat a fost abuzivă deoarece reclamanta nu a primit despăgubiri conform H.G. nr. 1094/2005 privind modificarea H.G. nr. 1164/2002. Pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, prin întâmpinare formulată a solicitat respingerea acțiunii. În esență, pârâta a susținut că cererea de retrocedare nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, în vigoare la data emiterii deciziei, arătând și faptul că la momentul preluării imobilului, proprietar tabular al acestuia era Sanatoriul Tg.

Mureș SA, nicidecum reclamanta. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 14 pronunțată în data de 27 ianuarie 2009, a respins acțiunea formulată de Eparhia R. din Ardeal privind anularea deciziei din 23 septembrie 2008 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, astfel cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Prin decizia din 23 septembrie 2008, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea formulată de Eparhia R. din Ardeal pentru retrocedarea proprietății imobilului compus din construcții și terenul aferent, situat în municipiul Tg.

Mureș, jud. Mureș, înscris în CF a localității Tg. Mureș, județul Mureș. Instanța a constatat că a fost sesizată cu verificarea legalității deciziei atacate, sens în care a analizat condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 (republicată în M. Of. nr. 797/2005) pentru retrocedarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România. Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) O.U.G. nr. 94/2000, republicată "imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență”.

Stabilind că retrocedarea se poate efectua numai în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, instanța a menționat că verificând extrasele CF aflate la dosar a rezultat că proprietar al imobilului a fost o societate comercială, respectiv Sanatoriul Tg. Mureș SA și nu un cult religios, astfel că O.U.G. nr. 94/2000 republicată este inaplicabilă în speță, întrucât vizează imobile ale cultelor religioase, nu ale societăților comerciale din România. Este evident că este neîndeplinită chiar prima condiție prevăzută de legiuitor și anume aceea ca imobilul să fi aparținut unui cult religios. A mai stabilit instanța de fond că Eparhia R. din Ardeal era doar acționar al societății Sanatoriul Tg.

Mureș SA, și aceasta alături de Episcopia Unitariană și Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia. La data preluării imobilului în cauză (01 decembrie 1948) legea generală care reglementa regimul juridic al societăților și asociațiunilor comerciale era reprezentată de C. com. al Regatului României din data de 15 iunie 1906. Prima instanță a mai reținut, față de apărările de fond ale reclamantei că este imposibil ca o persoană să aibă în același timp și calitatea de proprietar al imobilului și pe aceea de creditor ipotecar, întrucât cele două calități, se exclud reciproc. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs reclamanta Eparhia R. din Ardeal.

Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 304 1 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea primei instanțe, în esență, sub următoarele aspecte: - greșit a apreciat instanța de fond că cererea de retrocedare respinsă prin Decizia din 2008 de autoritatea pârâtă nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, în condițiile în care singura opțiune de a depune o astfel de cerere a rămas acest act normativ, fiind real că imobilul în discuție a fost naționalizat de la proprietarul Sanatoriul Tg. Mureș SA, însă reclamanta, în calitate de acționar al societății respective, nu a avut posibilitatea de a utiliza procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, republicată; - la data preluării imobilului, legea generală care reglementa regimul juridic al societăților și asociațiunilor comerciale era reprezentată de C. com.

din 1906, din modalitatea de funcționare a societăților rezultând că și acționarii au posibilitatea de a depune cereri de retrocedare la comisiile competente și de a obține dispoziții de restituire în natură totală sau parțială. Recurenta-reclamantă a solicitat modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată și a constatării calității sale de persoană îndreptățită în privința revendicării imobilului în discuție, cu consecința obligării pârâtei-intimate la emiterea unei dispoziții de restituire a acestuia. 3. Procedura derulată în fața instanței de recurs La data de 17 noiembrie 2009 recurenta-reclamantă a solicitat instanței de recurs să sesizeze Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. 1 din O.U.G.

nr. 94/2000, invocată, ceea ce s-a și realizat prin Încheierea din 12 februarie 2010. Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1494 din 18 noiembrie 2010, a respins ca inadmisibilă excepția invocată, reținând în esență, că autorii excepției au criticat formularea actuală a prevederilor art. 1 O.U.G. nr. 94/2000, pretinsa neconstituționalitate a textului de lege criticat fiind determinată exclusiv de o omisiune legislativă care, însă, nu poate fi complinită de instanța de contencios constituțional. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Analizând hotărârea primei instanței față de criticile recurentei-reclamante, în raport de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente din materia supusă examinării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea sau casarea sentinței recurate în considerarea celor în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de anulare a Deciziei din 23 septembrie 2008 de respingere a cererii sale de retrocedare, emisă de intimata Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și de constatare a calității de persoană îndreptățită a Eparhiei Reformate din Ardeal în privința imobilului descris în acțiune, situat în Târgu Mureș. Înalta Curte, în acord cu cele reținute atât în cuprinsul actului administrativ contestat cât și în sentința primei instanțe, apreciază că cererea de retrocedare a recurentei-reclamante în mod legal a fost respinsă, nefiind incidente prevederile O.U.G.

nr. 94/2000 republicată. Astfel cum, cel puțin în manieră indirectă, s-a statuat și în Decizia Curții Constituționale pronunțată în cauză, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă prin acțiunea formulată a solicitat, practic, extinderea obiectului de reglementare al legii și la alte persoane decât cele expres prevăzute, respectiv la cultele religioase care au avut calitatea de acționari la societăți comerciale, calitate necontestată de altfel în cauză. O astfel de interpretare nu este însă posibilă raportat, pe de-o parte, la textul de lege din cuprinsul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, evocat și de judecătorul fondului, astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor de mai sus, iar pe de alta la situația de fapt concretă a cauzei dovedită și de asemeni necontestată.

La momentul preluării de către statul român a imobilului situat în Tg. Mureș, jud. Mureș, înscris în CF a localității Tg. Mureș, proprietarul tabular al respectivului imobil era Sanatoriul Tg. Mureș, recurenta-reclamantă fiind doar unul dintre acționarii societății Sanatoriul Tg. Mureș SA, cum de altfel a afirmat și în cuprinsul recursului promovat. Potrivit reglementării aplicabile la data preluării imobilului (1 decembrie 1948), respectiv art. 78 din C. com. al Regatului României din 15 iunie 2006, societățile comerciale, astfel cum era și Sanatoriul Tg. Mureș SA, constituiau o persoană juridică distinctă de aceea a acționarilor săi, ceea ce demonstrează că recurenta-reclamantă, participând numai la beneficiile și pierderile cuvenite asociatului nu a deținut niciodată în proprietate imobilul solicitat la retrocedare.

Calitatea de proprietar al unui imobil din patrimoniul societății nu putea fi dobândită de recurenta-reclamantă în virtutea calității sale de acționar al societății Sanatoriul Tg. Mureș. Reținând așadar că instanța de fond ca și autoritatea intimată, emitentă a deciziei atacate, au realizat o corectă interpretare a prevederilor O.U.G. nr. 94/2000, republicată, potrivit cu care cerința esențială pentru ca restituirea să fie posibilă este ca imobilul solicitat să se fi aflat în proprietatea cultului religios la momentul preluării abuzive, nefiind posibilă lărgirea cadrului de aplicare a acestor texte imperative, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Eparhia R. din Ardeal Cluj-Napoca împotriva sentinței nr. 14 din 27 ianuarie 2009 a Curții de Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.