ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 150/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 493 din 20

mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat

printre alții, inculpatul D.G. la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea

pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 11 martie 2002, la zi.

Conform art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 600.000 lei, obținută prin

săvârșirea infracțiunii.

Pe baza probelor administrate,

instanța a reținut că la data de 11 martie 2002, organele de poliție au

organizat o supraveghere, ocazie cu care a fost surprins inculpatul D.G.

oferind inculpatei L.A.A. și numitului P.M.A., contra unor sume de bani, 7

pungulițe cu o substanță pulverulentă, pe care L.A.A. le-a ascuns în gură.

Cu ocazia percheziției corporale

efectuate inculpatei L.A.A., aceasta a scos din gură cele 7 pungulițe cu

substanța pulverulentă.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică din 11 martie 2002, a rezultat că cele 7 pungulițe

conțineau heroină.

Cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate inculpatului D.G., în prezența martorilor asistenți, au fost găsite

în spatele casei mai multe folii din celofan, decupate concentric, bucăți de

celofan alb transparent și mai multe seringi de unică folosință.

La individualizarea pedepsei,

instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei, poziția

procesuală nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal dar și

împrejurarea că este tânăr, în vârstă de 26 ani, apreciind că se impune

aplicarea unei pedepse orientate la limita minimă a textului de lege

sancționator.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul D.G., criticând-o cu privire la încadrarea juridică

reținută și a solicitat schimbarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 4

din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei prin

reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 427 din 29 iulie 2003, a respins ca

nefondat apelul declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel că

probele administrate au confirmat că inculpatul a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel că reținerea

infracțiunii de trafic de droguri este corectă.

În legătură cu pedeapsa aplicată,

aceasta s-a situat la limita minimă a textului de lege incriminator și nu sunt

împrejurări care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante, în favoarea

inculpatului.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul D.G., reiterând motivele de apel cu privire la

schimbarea încadrării juridice și cu privire la reducerea pedepsei.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Vinovăția inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost corect

reținută de instanțe, având în vedere procesul verbal de constatarea

infracțiunii, încheiat la 11 martie 2002 de lucrătorii de poliție din cadrul

I.G.P., raportul de constatare tehnico-științifică și declarațiile inculpatei L.A.A.

și ale martorului P.M.A., care au relatat că au cumpărat droguri de la

inculpat, de mai multe ori.

Nerecunoașterea faptei de către

inculpat nu are relevanță, atâta vreme cât infracțiunea reținută în sarcina sa

este dovedită cu mijloacele de probă, la care s-a făcut referire.

Nici al doilea motiv de recurs al

inculpatului, prin care a solicitat reducerea pedepsei, nu este întemeiat.

Pedeapsa de 10 ani închisoare,

aplicată inculpatului se situează la limita minimă a pedepsei prevăzute pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și nu există

împrejurări care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

reținerea și arestarea preventivă de la 11 martie 2002, la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.G., împotriva deciziei penale nr. 427 din 29 iulie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 11 martie 2002, până la 13 ianuarie 2004.

Obligă inculpatul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

ianuarie 2004.