ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3843/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79/PI din 3 februarie 2003, Tribunalul Timiș a condamnat pe inculpatul T.G. la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și b 1 ) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și b 1 ) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 16 octombrie 2002, la zi.

S-a reținut, în esență, că în perioada 1993 – octombrie 2002, prin amenințări cu moartea, inculpatul a întreținut relații sexuale cu fiica sa, în vârstă de 10 ani. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 94/ A din 10 martie 2003, a respins apelul inculpatului T.G. Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus durata arestării preventive, de la 4 februarie 2003, la zi. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei. Recursul inculpatului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că fapta și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de către instanță, pe baza întregului material probator aflat la dosar.

Din coroborarea declarațiilor părții vătămate T.S. și a mamei sale, T.T., cu declarațiile martorilor B.M., T.L., T.G., B.A., G.G. și A.O., rezultă, în mod cert, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol asupra propriei fiice. În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat violul, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului T.G.

să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei nr. 94 din 10 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 16 octombrie 2002, la zi. Obligă pe recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.